Ce pot face înainte de o izbucnire violentă?

< Înapoi

Ce pot face înainte de o izbucnire violentă? – Comportament pedagogic preventiv

Ce puteți face, în principiu, astfel încât copilul dvs. să nu recurgă niciodată la violență? Mai întâi, trebuie să nu uitați că agresivitatea este un comportament inerent, o reacție care se manifestă în anumite situații, după cum știu toți oamenii. Astfel, este normal să apară sentimente agresive ca urmare a depășirii unor limite. Pentru mai multe informații click aici.

Prin urmare, nu este vorba despre a interzice sentimentele agresive, ci mai degrabă de a găsi modalități adecvate de a le gestiona și de a transmite mai departe aceste modalități copiilor.

1. Rolul meu de model în viață: 
   Copiii învață foarte mult prin imitație. Ca părinți, îndepliniți întotdeauna rolul de model pentru copiii dvs. Aceștia văd cum tiparele dvs de comportament duc într-o măsură mai mare sau mai mică la succes în anumite situații. În consecință, vor dori să încerce comportamentele observate. Astfel, ca prim pas trebuie să vă gândiți și să vă evaluați propriile comportamente. Reflectați la următoarele întrebări:
   • Cum ne tratăm unii pe alții în familie, în viața de zi cu zi?
   • Cum ne tratăm ca parteneri (ca soți)?
   • Cum ne ocupăm de copiii noștri? Folosim mesaje distructive?
   • Cum gestionez ca adult situațiile în care îmi sunt depășite limitele?
   • Care este pragul meu individual de supărare, până când manifest un comportament agresiv?
2. Grija vigilentă
   Conceptul de grijă vigilentă descrie atenția grijulie cu care părinții îi tratează și îi urmăresc pe copii și viața acestora. Părinții responsabili și relațiile puternice părinte-copil sunt esențiale pentru un proces educațional de succes. Rămâneți în contact cu copiii dvs. și astfel le arătați: te iubesc și ești important pentru mine. Sunteți responsabili pentru viața copiilor dvs.; prin urmare aveți datoria ca părinți să vă interesați de ei și de viața lor. Dacă vă temeți că aceștia ar putea deveni agresivi atunci când se joacă, trebuie să îi însoțiți îndeaproape: jucați-vă activ sau cățărați-vă împreună cu ei (la locurile de joacă). În acest fel, vă aflați într-o poziție care vă permite să lămuriți și să explicați o situație pe care copiii dvs. ar putea să o perceapă drept o depășire de limite. Astfel, copiii învață să evalueze corect o situație și să facă față gândurilor agresive.
   Dacă participați activ în viața copiilor dvs., le cunoașteți interesele și sunteți conștienți de sentimentele și nevoile lor. Dacă ceva nu a ieșit exact așa cum au sperat copiii dvs., aveți ocazia să căutați împreună soluții alternative și posibilități de acțiune. Dacă situația scapă de sub control, dvs. ca părinți nu sunteți luați prin surprindere și astfel puteți să interveniți la timp pentru a vă proteja copiii.
   Pentru mai multe informații click aici.
3. Evitarea escaladării
   Atunci când vine vorba de oprirea televizorului sau de întreruperea utilizării smartphone-ului, o vorbă poate duce la alta, după cum, cu siguranță, ați observat deja. Dintr-odată, vă treziți prinși în mijlocul unei spirale a escaladării care, în cel mai rău caz, poate sfârși prin violență fizică. Prin urmare merită efortul de a evita escaladarea disputei. Iată câteva sugestii:
   • Nu reacționați numaidecât la o provocare. În schimb, încercați să aveți un dialog ulterior.
   • E posibil să nu puteți controla comportamentul copiilor dvs., dar sigur puteți să vă controlați propriul comportament. Încercați măcar o dată să rupeți această spirală a escaladării prin tăcere!
   • Nu este vorba despre a avea câștig de cauză într-o discuție cu copiii dvs. Totuși, trebuie să le spuneți clar ce fel de comportament nu veți tolera (în acest caz, comportamentul violent) și faptul că veți lua măsuri.
     O posibilă formă de rezistență este așa-numita ocupare de poziții. Mergeți și stați în camera copiilor un interval de timp stabilit dinainte și spuneți-le că așteptați în tăcere propunerea lor legată de modul în care intenționează să-și modifice comportamentul manifestat.