De ce este copilul meu agresiv?

< Înapoi

De ce este copilul meu agresiv? – Înțelegerea cauzelor agresivității

Contrar credinței populare, agresivitatea nu este o trăsătură de caracter înnăscută. Aceasta este mai degrabă un comportament inerent care poate apărea în anumite situații sau în cazul unor evenimente considerate de creierul nostru un pericol. Uneori, acest comportament este esențial pentru supraviețuire și a fost cu siguranță esențial pentru strămoșii noștri din epoca de piatră.

Orice comportament agresiv are o cauză, care apare odată cu evaluarea unei situații de către creierul nostru. Această depășire a limitei percepută la nivel individual este responsabilă de comportamentul agresiv al unei persoane. Cel mai evident factor declanșator al violenței este durerea fizică. O persoană care primește un pumn cel mai probabil va riposta la rândul său cu un pumn. Totuși, durerea psihologică, precum marginalizarea socială, nedreptatea sau disprețul, este procesată în aceleași zone ale creierului ca durerea fizică și este considerată la rândul său un motiv de agresiune. Pragul dincolo de care copilul consideră că a avut loc o depășire a limitei este cât se poate de individual. O privire urâtă poate fi suficientă pentru ca un copil să izbucnească, în timp ce un alt copil răspunde violent numai dacă este împins și lovit de alții.

Agresiunea ca reacție la o depășire a limitei nu îl vizează neapărat pe cel care a depășit limita. Dacă un copil este umilit de un elev mai mare, reacția agresivă a copilului probabil că nu va fi îndreptată împotriva agresorului, care se presupune că este mai puternic, ci împotriva fratelui mai mic și mai slab al acelui elev. Agresivitatea poate apărea de asemenea după un timp, astfel că nu se poate stabili nicio legătură cu depășirea inițială a limitei. Prin urmare, putem fi martorii unui comportament agresiv pur și simplu din nimic și atunci avem impresia că „așa este” copilul, agresiv față de sine sau alți copii fără niciun motiv aparent.
De fapt, comportamentul agresiv ar trebui să fie întotdeauna înțeles ca un fel de „strigăt”. Merită să cercetezi lucrurile mai îndeaproape, în special cu acei copii care manifestă în mod frecvent un comportament agresiv. Ce limite sunt depășite în mod constant? De către cine? În ce fel nu sunt respectate limitele? Cum pot sprijini copilul care a resimțit depășirea limitei? Cum ar putea copilul să-și gestioneze diferit agresivitatea?

O sarcină importantă a educației este să le ofere copiilor un mod de a gestiona sentimentele agresive. Nu suntem deloc prizonierii creierului nostru și avem capacitatea de a răspunde la depășirile limitelor în alte moduri decât prin violență. Ființele umane sunt capabile să reflecteze la acțiunile lor și la consecințele acestor acțiuni și pot stabili prin urmare dacă reacția lor este compatibilă din punct de vedere social. Una dintre provocările noastre fundamentale ca părinți este să le insuflăm acest lucru copiilor noștri. Filmele și jocurile violente, în care copiii văd violența ca mod de a reuși, sunt contraproductive din perspectiva educației, deoarece copiii învață multe lucruri prin imitație. Aceștia experimentează violența ca soluție în nenumărate jocuri și ar putea să transfere această atitudine în viața reală, de zi cu zi. Din acest motiv, părinții trebuie să fie vigilenți în legătură cu jocurile pe care le joacă și cu filmele la care se uită copiii lor.