Vai, un astfel de subiect nu poate fi pur și simplu evitat sau „trecut sub tăcere”. Comunicarea umană funcționează după anumite reguli. Printre altele, una dintre aceste reguli zice că nu putem să nu comunicăm. Citiți aici mai multe despre temelia comunicării umane…
Și tăcerea este așadar un mesaj. În acest caz, comunicați (deși exprimat nonverbal) următorul lucru: „Nu vorbim despre corp și nu avem cuvinte pentru ce ține de corp. Indiferent ce simți și vrei să știi despre corp, e treaba ta să afli singur.” Acest mesaj poate, pe termen lung, să afecteze relația de încredere dintre dvs. și fiul dvs. Mai devreme sau mai târziu, Denis va afla că în filme, reclame sau în cercul de prieteni, subiectul sexualității este chiar foarte mult discutat. Ar putea simți că nu a fost luat în serios sau chiar că a fost trădat de părinți, care n-au vrut să discute acest subiect cu el.
Astfel, Denis obține informații pe această temă din alte surse, care nu se află sub controlul absolut al părinților săi, iar aceștia nu pot să afle exact ce știe și ce nu știe despre subiectul sexualității.
Dezvoltarea sexuală înseamnă și dezvoltare a limbajului.
Citiți mai mult
Atunci când discutați despre părțile corpului cu copiii dvs., le împărtășiți cuvinte care le vor permite să vorbească despre acest aspect al vieții. Dacă aceștia învață să vorbească despre corp și despre organele genitale în mod absolut natural, este facilitată în acest fel și conversația despre sexualitate. Astfel, copiii își însușesc puțin câte puțin un vocabular cu care să-și exprime întrebările, sentimentele și nevoile într-un limbaj pertinent. Procedând în acest fel, devin mai competenți pentru mai târziu în viață, deoarece cei care se exprimă bine au mai mult succes să obțină ce doresc.
Ar trebui să vorbiți și despre descrieri și cuvinte cu care copiii pot veni de la școală. Deoarece vocabularul copiilor legat de corp și sexualitate se dezvoltă în timp, nu ar trebui să considerați orice vulgaritate aparentă rostită de copil drept un semn de provocare și brutalizare directă. Categorisiți cu copiii expresiile vulgare ca „futu-i” și oferiți-le termeni pe care i-ați folosi în schimb dvs.
