„Văd că acum te-ai supărat tare.”

< Înapoi

Acest tată încearcă să oglindească sentimentele și acțiunile fiicei sale. Nu ia criza acesteia personal și o înțelege ca pe o expresie a unui sentiment puternic al fiicei sale sau un semn non-verbal al oboselii (o tură de cumpărături de o oră este destul de obositoare pentru o fetiță de 2 ani!). Aplicând principiile comunicării deschise, tatăl începe să vorbească cu fiica lui despre sentimentele ei. Aceasta va duce la o interacțiune de succes cu fiica sa (vedeți informațiile noastre despre comunicarea deschisă). Fata poate părea prea mică pentru acest tip de comunicare, însă experimentul merită să fie încercat. V-ați putea exprima înțelegerea față de dorința ei de a lua prăjiturile. Apoi îi puteți explica de ce nu este posibil să-i îndepliniți dorința chiar în ziua aceea:

„Ă.., ai dreptate: prăjiturile astea sunt delicioase. Și mie îmi plac. Însă am cumpărat deja trei pachete din astea ultima dată când am fost la cumpărături. Mai ții minte? Deci, n-avem nevoie să mai cumpărăm azi altele. Altfel or să se strice cele pe care le avem deja acasă. Te rog să mă ajuți să le punem înapoi pe raft și apoi să mergem la casă. Poate mâncăm niște prăjituri d-astea când ajungem acasă.”