„Ce ar trebui să știu despre comunicarea cu copiii mici atunci când au un acces de furie?”

< Înapoi

Ce ar trebui să știu despre comunicarea cu copiii mici atunci când au un acces de furie?

Orice părinte cunoaște sentimentul de neajutorare legat de accesele de furie ale copiilor mici. Unii se pot simți răniți sau jigniți când cei mici devin foarte mânioși fără o cauză aparentă. Când copiii nu respectă regulile și limitele stabilite, și părinții se pot înfuria și pot fi tentați să apeleze la violență fizică.

Etapa „teribilă” din jurul vârstei de doi ani face parte din dezvoltarea autonomiei lor. Când încep să vorbească și să meargă pentru prima dată, bebelușii încep să-și extindă și acțiunile. Trecând de la etapa de bebeluș la cea de copil mic, copiii își descoperă propriile nevoi și încearcă să le satisfacă prin abilitățile nou învățate. Procedând astfel, nevoile personale ale copiilor mici pot intra în conflict cu așteptările stabilite de părinți. Aceste conflicte provoacă o reacție emoțională, care nu poate fi gestionată activ de către copil. Pe la vârsta de trei sau patru ani, copiii încep să învețe să-și controleze emoțiile.

Așadar, ce pot face părinții pentru a evita accesele de furie ale copiilor? Cum pot gestiona părinții situațiile care duc de obicei la accese de furie? Aici găsiți câteva sfaturi:

• Nu luați accesele de furie personal! După cum am mai menționat, copiii mici (până la vârsta de 4 ani) nu sunt capabili să-și controleze reacțiile emoționale puternice. Astfel, accesele de furie nu sunt o reacție împotriva dvs. ca părinte. Acestea sunt expresia unor emoții puternice care vor dispărea.
• Nu pedepsiți și nu vă bateți copilul! Orice fel de pedeapsă sau violență fizică va agrava situația. Copilul dvs. va deveni mai dezamăgit și, posibil, și mai neliniștit. Aceste sentimente vor accentua emoțiile puternice ale copilului, care va începe să țipe și mai tare, manifestând un comportament și mai distructiv. Astfel, pedeapsa din partea părintelui ca urmare a acceselor de mânie este contraproductivă. Dacă realizați că deveniți și dvs. afectat emoțional de criza copilului, poate chiar tentat să vă bateți copilul, numărați până la zece și respirați adânc. Dacă acest lucru nu funcționează, scoateți un sunet scurt sau bateți cu piciorul în podea! Astfel puteți elibera o parte din furie, fără a-i face rău copilului.
• Exprimați-vă propriile sentimente! Dacă sunteți afectat emoțional, încercați să vă exprimați propriile emoții transmițând mesaje de tip „Eu…”. Astfel, puteți elibera o parte din emoții fără a fi nedrept și nu vă răniți copilul.
• Fiți consecvent! Copiii mici au nevoie de limite. Ei trebuie să învețe să-și pună nevoile și dorințele în așteptare pentru a se descurca în lumea noastră. Copilul dvs. poate percepe limitele impuse ca restricții negative, însă acestea oferă un cadru sigur și sprijin pentru a-l menține pe copil cu picioarele pe pământ.
• Nu întrerupeți un acces de furie și rămâneți alături de copil! Nu este util să vorbiți și să încercați să discutați ceva cu copiii în timpul unei crize de furie, deoarece aceștia nu vor asculta. Aveți grijă să nu se rănească și stați lângă ei pentru a-i lua în brațe și a vorbi liniștit cu ei atunci când criza s-a terminat.
• Amintiți-vă de anii dvs. „teribili”! Întrebați-vă părinții, frații și surorile despre comportamentul dvs. în această perioadă a copilăriei. Poate găsiți asemănări cu copilul dvs. Întrebați-vă părinții cum reacționau. Ce ați simțit? Aceste reflecții v-ar putea ajuta să înțelegeți sentimentele și comportamentul propriului copil.
• Cereți ajutor! Dacă vă simțiți împovărat și incapabil să faceți față emoțiilor copilului dvs., nu ezitați să cereți ajutor. Poate prietenii dvs., bunicii sau mătușile și unchii pot avea grijă de copil o perioadă de timp. Puteți apela și la ajutor profesionist din partea consilierilor educaționali sau a psihologilor.