Știința fizică și cetățenia democratică

Suntem de părere că activitatea fizică reprezintă pentru corp ceea ce lectura reprezintă pentru minte.

De aici reiese că oamenii au dreptul fundamental nu numai de a dobândi știință de carte, ci și de a fi pregătiți fizic. „Știința fizică” este un termen care se referă pe de o parte la competența fizică, motivație, încredere și cunoștințe, iar pe de altă parte, la aprecierea, precum și asumarea responsabilității pentru activități fizice cu scop, de-a lungul vieții unei persoane. Altfel spus, știința fizică duce la o înțelegere mai bună și la aprecierea activității fizice și la angajamentul personal față de o parte integrantă a vieții proprii.

Implicațiile predării acestei „științe fizice” copiilor și adolescenților conduc la esența ECD/EDO. După cum am precizat mai sus, „știința fizică” pune accentul pe responsabilitatea individuală pentru sănătatea și bunăstarea proprie. Conceptul-cheie al responsabilității ne face să conștientizăm consecințele deciziilor și alegerilor noastre, fie că le recunoaștem sau nu. Înțelegerea științei fizice înseamnă să reflectăm la obiceiurile noastre și să le punem sub semnul întrebării, dacă este necesar. Într-o societate democratică, cetățenii ar trebui să împărtășească o atitudine de responsabilitate morală, care implică „adoptarea unei abordări reflective și atente față de propriile acțiuni și consecințele posibile ale acestor acțiuni”. (Mai multe: Competențe pentru o cultură democratică, p.42 și urm, www.coe.int/en/web/education/competences-for-democratic-culture). Așadar, dobândirea științei fizice este apropiată de studierea cetățeniei democratice într-un mod foarte practic și cu semnificație personală.

Totuși, învățarea prin experiență necesită reflecție pentru ca tinerii să înțeleagă ceea ce fac din punct de vedere al științei fizice sau cetățeniei democratice. Dobândirea unei înțelegeri profunde prin experiență personală nu se petrece automat, ci prin învățare în timp ce te gândești la ceea ce faci. La fel ca la învățarea bazată pe sarcini (a se vedea Educația pentru democrație, p. 124), elevii au de-a face cu provocări sau probleme și, pentru a trage concluzii în urma eforturilor lor, au nevoie de ocazia de a-și împărtăși experiențele și de a reflecta la acestea sub îndrumarea unui cadru didactic. De asemenea, cadrul didactic trebuie să-i facă pe elevi să fie conștienți de responsabilitatea lor personală pentru bunăstarea proprie și de faptul că această responsabilitate reprezintă cheia cetățeniei democratice. Prin urmare, când vă ocupați de coordonarea activităților fizice din școala dvs., trebuie să ajutați personalul să conștientizeze că activitatea fizică presupune și să te gândești la ceea ce faci.

Știința fizică nu este nici echivalentă, nici limitată la disciplina educație fizică. Este mai degrabă unul dintre obiectivele sale, deoarece peste tot în lume educația fizică urmărește să educe în vederea implicării de-a lungul vieții în activități fizice pentru sănătate. În plus, aceasta poate fi dobândită în diferite feluri, inclusiv prin încurajare, sprijin din partea părinților, prietenilor, cadrelor didactice, specialiștilor sau prin propria voință și deciziile proprii ale unei persoane. Știința fizică nu este o disciplină școlară. În școli, directorii și cadrele didactice planifică, îndrumă și sprijină implicarea elevului în activități fizice care urmăresc un scop, aduc satisfacții și au sens. Însă, la fel ca în cazul științei de carte, care „nu implică numai competențele de citire și scriere, ci merge mai departe incluzând utilizarea critică și efectivă a acestor abilități în viața oamenilor”, știința fizică include și alte aspecte, precum:

• • „o percepție ascuțită legată de „citirea” tuturor aspectelor mediului fizic, anticipând nevoile sau posibilitățile de mișcare și reacționând corespunzător la acestea, cu inteligență și imaginație;
  • o imagine a sinelui bine definită, așa cum este integrat în lume. Împreună cu interacțiunea clară cu mediul, aceasta generează stimă de sine și încredere în sine;
  • conștientizarea capacității proprii și sensibilitate față de această capacitate, aspecte care conduc la o autoexprimare fluentă, prin comunicarea non-verbală și la interacțiunea empatică și perceptivă cu ceilalți;
  • capacitatea de a identifica și de a formula calitățile esențiale care influențează eficiența mișcărilor realizate și o înțelegere a principiilor sănătății corpului, cu privire la aspecte fundamentale, precum exercițiile fizice, somnul și nutriția.”

Margaret Whitehead, Buletinul ICSSPE nr. 65 I octombrie 2013, p. 29 f și urm.
https://www.icsspe.org/sites/default/files/bulletin65_0.pdf