Școala ca o comunitate a învățării

În educație au loc discuții și evoluții noi în permanență. Deși este imposibil ca fiecare director să fie la curent cu toate acestea, unele cadre didactice din școala dvs. pot avea informații relevante pe care să le împărtășească. Subiectele de interes din educație sunt importante pentru școala noastră? Cum putem afla? Putem utiliza mai bine timpul dinaintea orelor și de după ore?

Un sistem sustenabil

În orice comunitate școlară, cadrele didactice sunt mai în vârstă decât alte persoane. Elevii sunt întotdeauna de aceeași vârstă, la fel și părinții, cu mici excepții. Astfel, cadrele didactice din școală au nevoie de oameni noi și de întinerire pentru a contracara tendința, astfel încât să nu se mărească diferența de vârstă odată cu trecerea anilor. Școala este un loc al inovării, însă mulți profesori trăiesc dezamăgirea schimbărilor din sistem care vin și trec. Este nevoie de un sistem sustenabil, care să facă din fiecare zi o zi plăcută dincolo de îndeplinirea atribuțiilor, care să ofere împlinire și bucurie și să păstreze partea distractivă. Democrația este o chestiune atât de serioasă, încât nu poate supraviețui fără un astfel de sistem sustenabil.

Profesorii trebuie să fie capabili să înțeleagă școala ca pe o comunitate a învățării și o comunitate în care se practică învățarea. O comunitate a învățării este conștientă că munca în colaborare, nu numai că îmbunătățește performanța școlară, ci îi ajută și pe membrii comunității să-și dezvolte autocunoașterea și stima de sine. Este vorba despre a crea o participare dinamică și competentă prin practică.

Două elemente de bază

În ceea ce privește predarea, o comunitate care învață depinde de două elemente de bază: conectarea predării la învățare și crearea unei culturi a colaborării în acest scop.

Conectarea predării la învățare

Să luăm un exemplu obișnuit. Un cadru didactic predă o lecție cât de bine poate. Unii elevi stăpânesc ceea ce s-a predat, unii au câteva întrebări, iar alții au nevoie de mai mult ajutor și atenție. Aici apar două nevoi diferite: profesorul trebuie să respecte cerințele curriculumului și să treacă la lecția următoare, în timp ce unii elevi au nevoie de mai mult timp pentru a înțelege lecția care tocmai a fost predată. Nu există suficient timp pentru amândouă. O comunitate a învățării creează o gamă mai largă de posibilități pentru a depăși o astfel de dilemă prin faptul că tuturor cadrelor didactice le pasă de nevoile individuale ale fiecărui elev.

Fiindcă există un drept la educație, școala este obligată să ofere oportunități egale de învățare, iar predarea trebuie să fie concepută astfel încât să-i ajute pe toți elevii să-și atingă obiectivele învățării. Prin urmare, nu este de ajuns să li se predea elevilor, ci profesorii trebuie să se asigure că aceștia învață. Indiferent de cât de simplu sună, aceasta este o trecere dificilă de la obiceiurile tradiționale de predare. Aceasta înseamnă că trebuie cercetate practicile care pot asigura egalitatea oportunităților de învățare, indiferent de cât de diferite sunt caracteristicile profesorului și ale elevului. Rezultatele acestei cercetări trebuie să fie analizate pentru a da indicatori potriviți, care să descrie pașii necesari și evaluarea lor.

Crearea unei culturi a colaborării

Pentru ca profesorii să acționeze ca o comunitate a învățării, aceștia trebuie să fie uniți printr-o cultură a colaborării. Dacă reușita fiecărui elev reprezintă un obiectiv comun, atunci fiecare profesor poate contribui la acest obiectiv dintr-o perspectivă diferită, oferită fie de disciplina distinctă pe care o predă, fie de metodele și strategiile didactice variate pe care le folosesc cadrele didactice. Astfel, această colaborare a cadrelor didactice nu poate fi limitată de aspectele tradiționale ce țin de programul școlii, activitățile desfășurate sau disciplină, ci trebuie să se concentreze pe atenția acordată nevoilor fiecărui elev în parte. Aceasta impune lucrul împreună, discutarea și analizarea practicilor didactice și luarea unor decizii bazate pe colaborare pentru a obține îmbunătățiri în plan profesional, științific, pedagogic sau didactic. Acest tip de colaborare necesită și încurajează dezvoltarea abilităților de cooperare de care cetățenii au nevoie și pentru participarea democratică, și anume „identificarea și stabilirea scopurilor grupului” și „împărtășirea cu grupul a unor cunoștințe relevante și utile, a experienței sau expertizei și convingerea altor membri ai grupului să procedeze în acest fel”. A se vedea Competences for Democratic Culture, pag. 49.