Abordare la nivelul întregii școli versus practică la clasă

Când punem întrebarea: „Ce este o școală?”, răspunsul depinde de punctul de vedere. În timp ce unii ar vorbi despre profesor și ce se întâmplă la clasă, alții se referă la comunitatea școlară, la școală ca element important al societății sau pur și simplu la ceea ce se întâmplă în timpul pauzelor. O abordare la nivelul întregii școli recunoaște că toate aspectele comunității școlare au impact. Acest lucru se aplică în mod special nutriției, care influențează sănătatea și bunăstarea tuturor. Bunăstarea ca abordare generală și nutriția sănătoasă ca unul dintre elementele sale trebuie să fie o preocupare a întregii școli, fiindcă se știe foarte bine cât de strânsă este legătura dintre învățare și bunăstare. Dat fiindcă tinerii își petrec o bună parte din primii 15 – 20 de ani de viață într-un mediu școlar, iar cadrele didactice și personalul școlii poate multe decenii, școala este nu numai un punct central unde se studiază, ci și locul dezvoltării sociale, emoționale și fizice, un loc unde se consumă într-adevăr multă mâncare și băuturi. Școala este locul în care toți membrii acestei societăți model își fac prieteni, stabilesc relații sănătoase, învață să facă față dificultăților și mănâncă împreună. Conducerea democratică reflectă nu doar sistemul politic ales al unui stat, ci reprezintă și comunități diverse din punct de vedere cultural. Unde mai întâlnești o astfel de varietate de tradiții și obiceiuri ca în cazul mâncării? Este posibil ca nu aceste obiceiuri alimentare regionale sau naționale, tradiționale sau diferite să fie problema în prezent, ci mai degrabă producția de masă, globalizată de produse alimentare finite, care sunt ușor de cumpărat și consumat și ieftine? Împreună cu comunitatea școlară, ar trebui să se poată dezvolta un mediu școlar și o cultură alimentară care promovează sănătatea și obiceiurile nutriționale benefice.

Cunoscând adevărul despre nutriția nesănătoasă, ar trebui să fie ușor: liderul școlii nu permite să se aducă de acasă sau la cantina școlii anumite alimente și nici la chioșcurile sau magazinele din incinta școlii. Totuși, experiența ne arată că interdicția produce concepte care o subminează. Un lider cu orientare democratică știe că participarea este baza soluțiilor pe termen lung: justificările profesionale pentru o conducere democratică a școlilor au drept fundament chiar natura democrației și contextele sociale ale comunităților noastre. Obținerea unui consens democratic în rândul factorilor interesați din domeniul educației cu privire la problemele existente este deseori dificilă în comunitățile diverse din prezent. Prin urmare, liderii școlari trebuie să se străduiască să cultive o atmosferă de sensibilitate față de valorile altora. Aceștia trebuie să dea sens acțiunilor elevilor, cadrelor didactice, părinților și membrilor comunității cu care interacționează. Răsplata acestei forme autentice de conducere apare atunci când înțelegerea orientărilor privind valorile celorlalți le oferă liderilor informații despre cum ar putea să influențeze cel mai bine practicile acestora în vederea atingerii unor obiective pe deplin justificabile, precum alimente sănătoase și obiceiuri alimentare sănătoase. Pentru a implica pe toată lumea, un lider școlar trebuie să cunoască ce știe fiecare și ce experiență are într-un anumit domeniu specific. Ca lider al școlii, sunt conștient de competențele celorlalți și mă exprim foarte clar: vă rog să ajutați comunitatea noastră școlară cu cunoștințele și experiența (abilitățile) dvs.! Prin prisma înțelegerii democratice, aceasta înseamnă și că împărțiți puterea cu alții. Însă trebuie să fiți pregătit pentru asta.