Metode – colectarea, gruparea, prioritizarea, votarea, obținerea consensului

Colectarea și gruparea:

Într-un proces democratic de adoptare a deciziilor, pot apărea multe puncte de vedere, sugestii și idei. Astfel, președintele unei reuniuni trebuie să prelucreze aceste elemente și să le grupeze. Acest lucru se poate realiza în sesiunile plenare prin luarea de notițe pe o tablă sau pe o coală de hârtie în momentul în care participanții exprimă punctele respective. În activitatea de grup, participanții scriu punctele respective pe o coală și le prezintă. După ce au fost exprimate și discutate toate punctele, este necesar să se grupeze aspectele care se suprapun și să se facă distincții clare.

Votul și prioritizarea

Votul reprezintă procedura tipică pentru luarea unei decizii democratice, prin care majoritatea determină de regulă rezultatul. Există diferite proceduri de vot majoritar.
Suntem mai familiarizați cu votul prin ridicarea mâinii sau prin alegerea unei opțiuni din mai multe posibile supuse votului. O modalitate utilă de a vota după ce au fost colectate și grupate câteva puncte de vedere, idei sau sugestii de la un auditoriu este să se distribuie fiecărei persoane un anumit număr de buline adezive colorate. Apoi, participanții lipesc bulinele pe opțiunile preferate de pe un formular. Pot folosi toate bulinele pentru o singură opțiune sau le pot distribui între mai multe opțiuni. Puteți stabili de asemenea o limită de trei buline pentru o opțiune, dacă acest lucru are sens. Este important să se admită că participanții se pot influența reciproc atunci când văd ce votează ceilalți, de exemplu, când se ridică mâna sau se acordă deschis buline pentru anumite opțiuni. Pentru a preveni manipularea reciprocă, este posibil să li se ceară participanților să închidă ochii înainte de a ridica mâna sau să li se dea niște bile mici pe care să le depună în cutiile de lângă opțiunile existente. Ultimele proceduri s-au dovedit în mod special utile atunci când se lucrează cu copii mai mici, care tind să se uite la ce fac alții înainte de a gândi singuri.

Obținerea consensului

În voturile majoritare există întotdeauna câștigători și învinși. Când se votează anumite chestiuni este necesar să se țină minte că și potențialii învinși trebuie să participe la implementarea deciziei. De aceea, trebuie să se încerce și includerea intereselor lor dacă este posibil, printr-un compromis, de exemplu. O modalitate de a căuta obținerea unui astfel de consens este să se ofere patru opțiuni pentru care participanții să voteze. S-a dovedit motivant atunci când colțurile unei încăperi reprezintă diferitele opțiuni (marcați colțurile prin mici postere), iar participanții se deplasează în colțul pentru care optează.

Opțiuni:

1. Sunt în totalitate de acord.
2. Am unele dubii, dar particip activ la punerea în practică.
3. Nu pot fi de acord în această formă. Trebuie să schimbăm ceva (de ex., formularea).
4. Sunt categoric împotrivă (veto).

Dacă o persoană votează pentru opțiunea nr. 3, grupul trebuie să modifice și să îmbunătățească propunerea. Dacă o persoană votează pentru opțiunea nr. 4, propunerea a fost respinsă. Avantajul acestei proceduri este că nimeni nu se poate retrage de la luarea deciziilor sau să fie ignorat. Toată lumea trebuie să declare ceva și să ia poziție în mod deschis. Atunci când se aplică această metodă cu copii (mici), la început trebuie să se ofere doar două opțiuni, „de acord și împotrivă (veto)”. Dacă doar un singur copil este împotrivă, copiii trebuie să găsească altă soluție.