Ce legătură are democrația cu școala?

Abordare de bază, efecte, competențe, paradoxuri, constrângeri

a) A învăța despre democrație și a trăi în democrație

Democrația poate și trebuie să fie învățată la o vârstă fragedă. Abordarea învățării pe care o promovează site-ul nostru „A trăi în democrație” (Living Democracy) poate fi rezumată după cum urmează:

• Trebuie să învățăm despre democrație pentru a putea trăi în democrație.
• Trebuie să trăim în democrație pentru a putea învăța despre democrație.

Aceste teze sugerează faptul că, pe de o parte, democrația depinde de educație pentru a fi pusă în practică, iar pe de altă parte, practicarea democrației reprezintă cheia învățării despre democrație. Prin urmare, în cadrul educației tinerii trebuie să învețe despre democrație, dacă o societate dorește să rămână sau să devină democratică. Deoarece școlile sunt oficial responsabile de educația tinerei generații, acestea trebuie să practice democrația pentru a încuraja elevii să învețe despre democrație.

b) Efecte

Participarea nu numai că încurajează elevii să învețe despre democrație, ci are, după cum arată studiile efectuate, și un efect pozitiv asupra sănătății lor, asupra învățării și pregătirii în general. Evaluarea periodică a feedbackului elevilor cu privire la educație și implicarea familiilor elevilor și a comunităților în educație a dus la îmbunătățirea procesului de învățare și la rezultate mai bune ale elevilor și la o calitate superioară în general a școlilor și a educației. Analiza educației din diferite perspective (elevi, cadre didactice) este o modalitate foarte eficientă de a o îmbunătăți. De asemenea, s-a constatat că participarea elevilor are efecte pozitive asupra stimei de sine, asupra relațiilor elev-adult și elev-elev, precum și a etosului școlar. Implicarea profesorilor și a elevilor în reformele școlare a dus la rezultate promițătoare.

c) Paradoxuri

Paradoxul instituțional

Școlile se supun normelor, valorilor și legilor unui anumit stat. Acestea sunt responsabile de educarea tinerei generații. Elevii nu pot opta să nu meargă la școală, fiindcă învățământul este obligatoriu. Părinții trebuie să îi trimită la școală. Profesorii nu sunt liberi să predea ce doresc; sunt angajați să predea ce a impus statul prin programele școlare. Aceștia trebuie să îi noteze pe elevi în funcție de rezultatele lor la disciplinele prevăzute. Directorii de școală sunt angajați să asigure funcționarea școlilor în conformitate cu legile și regulamentele oficiale. Astfel, școlile nu sunt un loc unde interacționează oameni liberi și egali pentru a ajunge la un punct comun. Relația dintre grupuri este determinată de ierarhii și diverse mijloace de exercitare a puterii în scopul pregătirii tinerei generații pentru viața modernă și pentru repartizarea tinerilor în funcții diverse, inegale, în cadrul societății.

Paradoxul pedagogic

Relația profesor-elev reflectă faptul că profesorii mai experimentați și mai informați își transmit cunoștințele și experiența elevilor neștiutori și neexperimentați. Inegalitatea dintre profesor și elev, precum și cea dintre părinte și copil definește nevoia de educație, dar reprezintă și un obstacol în calea practicii democratice.

d) Fiți atent la constrângeri și capcane

• Începeți chiar cu dvs.! Aflați ce măsuri și schimbări vă stau în putere. Dvs. reprezentați un model pentru școală. Numai dacă demonstrați și practicați democrația în acțiunile dvs. vă puteți aștepta la practici democratice din partea cadrelor didactice.
• Sunteți cu adevărat dispus să le acordați un cuvânt de spus membrilor comunității școlare? Nimeni nu vrea să afle că angajamentul și implicarea sa au fost degeaba. În loc de a practica activismul pseudo-democratic este de preferat să luați decizii bine informate și să le comunicați transparent. Pseudo-democrația este contraproductivă și tinde să submineze încrederea în practica democratică în viitor.
• Chiar dacă oferiți o oportunitate reală și sinceră pentru practici democratice, nu vă așteptați ca oamenii să le adopte imediat. Într-adevăr, unele persoane pot opune chiar să opună rezistență. Practica democratică este complicată și necesită, prin urmare, răbdare din partea tuturor celor implicați. Nu vă descurajați. Continuați! În cele din urmă, va merita.
• Fiți foarte clar în legătură cu posibilitățile în care deciziile se pot lua liber și limitele care nu trebuie să fie depășite (de exemplu, restricții bugetare, legislația, drepturile minorităților, obligațiile și responsabilitățile dvs. ca lider al școlii, roluri incompatibile).