De ce ar trebui să susținem democrația?

Democrația

„Democrația înseamnă guvernarea de către popor, în care puterea supremă este învestită în popor și exercitată direct de acesta (democrație directă) sau de către reprezentanții săi aleși în cadrul unui sistem electoral liber (democrație reprezentativă).

Pilonii democrației:

• Suveranitatea poporului
• Guvernare bazată pe consimțământul celor guvernați
• Regula majorității
• Drepturile minorităților
• Garantarea drepturilor fundamentale ale omului
• Alegeri libere și corecte
• Garanții procedurale
• Limite constituționale asupra guvernării
• Pluralism social, economic și politic, inclusiv recunoașterea organizațiilor societății civile independente
• Valorile cooperării, competiției corecte și compromisului.”

Consiliul Europei (2016): Competences for Democratic Culture. Glossary of key terms.

Participarea

„Standardele democratice actuale merg dincolo de democrația clasică reprezentativă, în care rolul cheie al cetățenilor este să delege prin vot reprezentanților lor responsabilitatea pentru elaborarea și implementarea politicilor publice, ajungând la o democrație participativă, în care instituțiile publice respectă principiile unei bune guvernări și cetățenii au legitimitatea să se implice în toate etapele ciclului de politici publice.”
Consiliul Europei (ibid.)

Acest model ideal arată felul în care intensitatea participării poate varia de la 0 (neexistentă) la 5 (autonomie totală).

1. Oamenii nu sunt informați despre o decizie care îi privește. Se așteaptă ca oamenii să se supună regulilor și să îndeplinească ordinele.
2. Oamenii sunt informați despre o decizie care îi privește. Dar nu au nicio posibilitate de a o influența.
3. Oamenii sunt consultați. Dar poziția lor nu este neapărat luată în considerare în deciziile care îi privesc.
4. Oamenii sunt abilitați. Poziția lor este luată în totalitate în considerare în deciziile finale care îi privesc.
5. Oamenii sunt autonomi. Iau deciziile care îi privesc pe cont propriu.

În acest model al participării, informarea reprezintă variabila cheie la nivelul 1 și 2, iar libertatea și egalitatea la nivelurile 3, 4 și 5. Cu alte cuvinte, conducerea autoritară a școlii ar avea drept rezultat participarea la nivelul 1 și 2. Într-o comunitate școlară democratică, elevii ar trebui să aibă ocazia de a participa la nivelurile 3, 4 și în situația în care este realizabil, la nivelul 5. Ceea ce nu arată totuși acest model este că participarea trebuie să fie învățată, iar elevii trebuie să-și formeze competențe pentru a înțelege informațiile referitoare la probleme și decizii care îi privesc.

În școală, ca și în societate în general, democrația se confruntă cu provocările incluziunii. Cetățenii au drepturi egale, însă nu sunt egali în ceea ce privește nivelurile de competență și abilitare. Directorii de școală și cadrele didactice trebuie să depună eforturi pentru a-i încuraja pe elevii mai mici sau mai timizi să participe la luarea deciziilor, precum și pentru a-i face pe elevii mai mari și mai dominanți să fie conștienți de responsabilitatea lor.

Deliberare și discuție

În mod ideal, vrem ca deciziile să fie nu numai echitabile și nepărtinitoare, ci și întemeiate și solide. Acest lucru necesită deliberarea de către persoanele implicate în procesul de adoptare a deciziilor. Deliberarea se dezvoltă prin raționament și prin schimbul de puncte de vedere și de argumente diferite sau controversate. Participanții trebuie să fie permanent bine informați și să urmeze regulile procedurale în timpul deliberării, astfel încât să ajungă la un acord reciproc acceptabil în deciziile pe care le iau.

Deliberarea necesită argumentare comprehensibilă și logică, dezvăluirea și reflectarea preferințelor (personale), echilibrarea intereselor individuale cu interesele altora la nivel dialogal, orientarea spre binele comun (solidaritate), precum și onestitate și autenticitate.

Astfel este descris idealul la care ar trebui să aspire o comunitate democratică, atât în școală, cât și în comunitate în general. La ambele niveluri, deliberarea trebuie să fie învățată prin practică, deși nivelurile de competență în rândul participanților vor varia semnificativ. De asemenea, deoarece timpul este o resursă rară în realitatea de zi cu zi, trebuie să se găsească un echilibru între deliberare (oriunde este posibil) și discuții mai strict reglementate (în măsura în care este necesar).

De ce-am susține democrația?

De ce-ar trebui să susținem democrația în școală și în societate în general? Societăților guvernate democratic le merge mai bine în multe privințe importante; totuși, și acestea trebuie să facă față unor slăbiciuni care pun probleme unei comunități școlare democratice.

Puncte forte

• Echitate: Deoarece toți cetățenii se bucură de drepturi egale de participare, deciziile luate de majoritate au o probabilitate mai mare de a fi acceptate de minoritate („consimțământul celui care pierde”).
• Calitatea adoptării deciziilor: Deoarece toți cetățenii, experții și grupurile de interese pot participa la discuțiile publice și adoptarea deciziilor, iar mass-media liberă ține publicul la curent, sunt luate în considerare diferite puncte de vedere și interese opuse. Deciziile au o probabilitate mai mare de a oferi soluții eficiente și acceptate la scară largă la problemele și situațiile existente.
• Pace înăuntru și în afară: Comunitățile guvernate în mod democratic rareori pornesc războaie, deoarece cetățenii nu ar susține o astfel de politică. Acestea sunt mai pașnice și mai puțin predispuse la violență ca mijloc de realizare a unei finalități politice.
• Angajament și responsabilitate: Guvernele democratice îi încurajează pe cetățeni să se identifice cu comunitatea și să-și asume responsabilitatea.

Puncte slabe (provocări)

• Complexitate:În societățile moderne, multe probleme au devenit atât de complexe încât este nevoie de un nivel înalt de expertiză pentru a le înțelege și a discuta măsuri care să le abordeze. Participarea tinde să fie domeniul cetățenilor mai bine informați și al experților.
• Inegalitatea de șanse: Deși din ideea de democrație reiese că cetățenii se pot bucura de drepturi egale de participare, în realitate șansele de a participa sunt distribuite inegal. Dacă este ignorată, această problemă poate duce la frustrare și dezamăgire față de democrație în rândul cetățenilor care se consideră excluși.

Aceste puncte slabe reprezintă provocări pentru școli și sistemul de educație, care dețin cheia pentru abordarea lor. Abilitarea tinerilor cetățeni pentru a ține pasul cu problemele și provocările comunităților lor este cea mai bună strategie de a pregăti tânăra generație pentru viitor, precum și pentru a consolida democrația.

Competențe

Abilitarea pentru democrație se bazează pe competențele dobândite. Ne dezvoltăm competențele prin practică, pe măsură ce ne ocupăm de noi situații sau probleme. Aceasta explică de ce sunt atât de importante oportunitățile de învățare pe care le oferă participarea la o comunitate școlară democratică. Modelul de competențe al Consiliului Europei distinge patru dimensiuni ale competenței – valori, atitudini, abilități și cunoștințe și înțelegere critică.

• Valorile includ „recunoașterea cetățeniei active” și „sprijinul pentru procesele și procedurile democratice”, ambele putând fi dobândite de elevi prin participarea activă la viața școlii.
• Atitudinile de respect – față de o persoană, o convingere sau un principiu – sau spiritul civic – „un sentiment de apartenență și identificare cu comunitatea” – se învață nu prin predici, ci prin experiență personală și reflecție. De aceea este atât de important ca dvs. și personalul școlii (sperăm că și părinții) să serviți drept modele.
• Abilitățile includ capacitatea de „a obține un consens și un compromis în cadrul unui grup”. După cum cadrele didactice știu, abilitățile se dobândesc prin practică repetată.
• Cunoașterea și înțelegerea critică „a modurilor diverse în care cetățenii, prin deliberări publice și adoptarea de decizii” cooperează necesită învățare prin experiență practică și reflecție la ora de ECD/EDO, și nu pot fi dobândite doar învățând din cărți.

Consiliul Europei (2016): Competences for Democratic Culture, cc07, pp. 35 și urm.