2.3 Predarea prin democraţie şi drepturile omului – o cultură democratică în şcoală

Nu există democraţie fără democraţi devotaţi.

Fiecare generaţie îşi primeşte moştenirea democratică şi, să sperăm, că o va înţelege, o va aprecia şi va învăţa cum să o folosească în mod activ. Este sarcina ECD/EDO şi a educaţiei, în ansamblul ei, să sprijine şi să încurajeze generaţia tânără să devină democraţi activi şi devotaţi.

Tradiţiile culturale care sunt favorabile democraţiei se dezvoltă lent, aşa cum arată experienţa istorică din multe ţări. Proiectele de formare a naţiunilor în societăţile care au trecut prin război civil se confruntă cu cele mai serioase obstacole în absenţa unei tradiţii culturale democratice. Un model al instituţiei democratice poate fi importat, ca să spunem aşa, dar rădăcinile culturale ale democraţiei, nu – trebuie pur şi simplu să izvorască din patrimoniul cultural al societăţii.

Prin urmare, cultura politică poate fi concepută în categorii constructiviste. Se dobândeşte prin procese de învăţare şi socializare. Astfel, este important dacă şcolile sunt guvernate democratic sau autocrat, deoarece elevii trebuie să înveţe cum să trăiască în sau sub forma de guvernare pe care o experimentează în tinereţe.

Şcoala, ca o micro-societate, le poate oferi elevilor sprijin în dobândirea şi valorizarea elementelor esenţiale ale culturii democratice şi ale drepturilor omului, incluzând următoarele:

• Elevii sunt capabili să cunoască şi să îşi exprime interesele şi punctele de vedere cu încredere şi stimă de sine.
• Elevii manifestă respect unii faţă de ceilalţi, ascultă şi empatizează, adică sunt dispuşi şi capabili să schimbe perspectivele de abordare.
• Elevii sunt capabili să soluţioneze un conflict prin mijloace non-violente, adică, prin negociere şi compromis.
• Elevii apreciază funcţia cadrelor instituţionale care le protejează şi le limitează drepturile individuale la libertate. Ei adaugă elementul „slab”, informal al culturii politice la elementul „tare”, formal al regulilor.
• Elevii apreciază politica ca pe un efort practic de a rezolva probleme care necesită atenţie şi o decizie.
• Elevii participă la procesul de alegere a reprezentanţilor şi la procesele formale de luare a deciziilor.
• Elevii se angajează pe căi care nu sunt prestabilite, precum sensibilizarea, activismul, lobby-ul şi rezolvarea problemelor pe cont propriu, pentru a influenţa procesul de luare a deciziilor.
• Elevii îşi asumă responsabilitatea pentru deciziile şi alegerile lor, luând în considerare impactul acestora atât asupra lor cât şi asupra celorlalţi.
• Elevii sunt conştienţi de faptul că, dacă nu participă la luarea deciziilor care îi afectează, alţii o vor face, iar rezultatul poate fi nefavorabil pentru ei.

Cultura politică este strâns legată de atitudinile şi valorile pe care tinerii cetăţeni le dobândesc prin procesele de socializare, inclusiv prin experienţa lor şcolară. Există alţi factori care, de asemenea, influenţează semnificativ procesul de socializare a tinerilor, în special familia, semenii şi mass-media. Pe de altă parte, comunitatea şcolară oferă copiilor şi adolescenţilor cele mai timpurii oportunităţi de a experimenta interacţiunea în societate şi în public; astfel, putem spune că şcoala are o influenţă decisivă asupra modului în care moştenirea democratică este transmisă tinerei generaţii. Prin învăţare şi prin experienţa din şcoală, tinerii îşi pot dezvolta obiceiurile şi competenţele pentru angajamentul pe tot parcursul vieţii în procesul democratic şi faţă de valorile drepturilor omului, atât prin procesele formale de luare a deciziilor cât şi prin interacţiunile zilnice.