6.2 Esenţa conceptelor cheie

Această secţiune prezintă pe scurt esenţa celor nouă concepte cheie în această ediţie ECD/EDO, abordând semnificaţia acestora pentru ECD/EDO la nivel micro şi macro (şcoala şi comunitatea politică).

6.2.1 Identitate

La fel ca drepturile naturale, drepturile omului se axează pe persoană. Toate fiinţele sunt înzestrate cu demnitate umană şi cu dreptul de a trăi în libertate şi de a se bucura de drepturile lor fără discriminare. Statul serveşte individul, nu invers. Libertatea personală le oferă indivizilor dreptul de a-şi dezvolta personalitatea în mod liber, incluzând alegerile importante ale vieţii precum valori, parteneri, profesii şi faptul de a avea copii. În societatea laică modernă, această libertate este o provocare, deoarece slăbirea legăturilor şi a tradiţiilor (familie, religie etc.) înseamnă să alegi. Alegerile noastre îi afectează pe ceilalţi şi invers şi, prin urmare, în modelarea identităţilor noastre, avem şi responsabilităţi. În comunitatea şcolară, elevii îşi împărtăşesc experienţele şi activitatea legate de alegerile vieţii pe care tinerii trebuie să le facă, precum educaţia şi cariera viitoare.

Conceptul de identitate este strâns legat de diversitate şi pluralism, libertate, egalitate şi responsabilitate.

6.2.2 Diversitate şi pluralism

Societăţile moderne sunt societăţi pluraliste. Persoanele care îşi exercită drepturile de libertate vor produce literalmente pluralism – o multitudine de identităţi individuale cu diferite alegeri ale stilului de viaţă, priorităţi şi interese, limitate sau susţinute, după caz, de resursele materiale disponibile – venit şi proprietate. Diversitatea include diferenţe bazate pe gen, etnie, clasă, vârstă, tipul de elev, regiune, religie şi valori. Societăţile pluraliste lansează o provocare: ce set de valori pot membrii unei comunităţi să accepte? Stabilitatea comunităţilor bazate pe drepturile omului depinde de condiţiile pe care statele democratice nu le pot asigura (dilema libertate-stabilitate). Acelaşi lucru se aplică şcolilor unde elevii ar trebui să înveţe să înţeleagă şi să facă faţă diversităţii şi pluralismului ca o provocare – trebuie realizată, şi combină problemele şi riscurile cu oportunităţile.

Conceptele de diversitate şi pluralism sunt strâns legate de guvernare şi politică, libertate, conflict şi responsabilitate.

6.2.3 Responsibilitate

Toţi trebuie să se bucure de libertate şi, prin urmare, fiecare trebuie să accepte anumite limite. Acest lucru începe, de exemplu, cu o pondere egală a timpului de vorbire şi a atenţiei acordate fiecărui elev din clasă. În societăţile bazate pe comerţul liber şi pe concurenţă, distribuirea inegală a venitului şi a bunăstării duce la o distribuire inegală a oportunităţilor de exercitare a libertăţii. În democraţie, regula principiului majorităţii trebuie echilibrată cu protejarea intereselor minorităţii pentru a asigura coeziunea socială.

Realizarea unui echilibru între libertate şi egalitate poate fi dificilă. Un mod de a le reconcilia este prin responsabilitate personală, alt mod este prin proces obligatoriu de luare a deciziilor politice; ambele moduri sunt necesare, fiecare având limitele lui. Legile nu pot gestiona fiecare incident din viaţa de zi cu zi şi nu este nici posibil, nici de dorit să avem vieţile complet monitorizate şi controlate de autoritatea statului. O comunitate bazată pe drepturile omului se bazează pe bunăvoinţa şi abilitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea pentru comportamentul nostru şi pentru nevoile celorlalţi.

Responsabilitatea este strâns legată de libertate, egalitate, identitate, reguli şi lege, şi conflict.

6.2.4 Conflict

Diferenţele de opinie, nevoile şi interesele concurente şi conflictele fac parte din viaţa omului şi în mod special din societăţile pluraliste. Mulţi oameni consideră conflictul ca fiind ceva dăunător, care stă în calea armoniei, care, prin urmare, ar trebui evitat sau chiar suprimat. Cu toate acestea, nu e necesar ca un conflict ca atare să fie dăunător, ci mai degrabă unele moduri de a-l aborda pot fi dăunătoare. În ECD/EDO, elevii ar trebui să înveţe faptul că într-un cadru al regulilor procedurale, susţinute de o cultură politică de respect reciproc, există loc destul pentru opoziţie şi controversă. Indivizii şi grupurile pot, şi într-adevăr ar trebui să-şi exprime clar interesele pentru a se asigura că vor fi luate în considerare. Cu toate acestea, în cadrul următoarelor discuţii şi negocieri, toate părţile ar trebui să fie pregătite să negocieze pentru compromis. În lipsa acestei atitudini dialectice sau constructive vizavi de interesele proprii ale cuiva, nu este posibil niciun compromis.

În principiu, orice conflict privind distribuirea resurselor care poate fi redus la o sumă sau la o cifră, poate fi soluţionat prin compromis. Pe de altă parte, în conflictele care implică ideologia, valorile sau chiar originea etnică, o soluţie prin compromis este imposibilă. O cultură a oamenilor civilizaţi, adică soluţionarea paşnică a conflictelor, bazată pe respect reciproc, este astfel indispensabilă pentru cetăţenia democratică. Conflictul apare în şcoală ca în oricare alt loc de muncă sau comunitate, oferindu-le elevilor oportunitatea de a învăţa cum să rezolve conflictul în mod paşnic şi să nu se teamă de el.

Conflictul este strâns legat de diversitate şi pluralism, guvernare şi politică, reguli şi lege, responsabilitate.

6.2.5 Reguli şi lege

Legile oferă cadrul instituţional formal pentru comunităţile democratice, bazate pe drepturile omului. În principiu, se aşteaptă ca toată lumea să respecte legea deoarece a fost aprobată de majoritate. De obicei, legile sunt aprobate prin vot parlamentar care, la rândul său, se bazează pe majoritate în alegerile generale, dar pot fi aprobate şi prin plebiscit. Scopul legilor este acela de a reflecta şi proteja drepturile omului şi de a stabili reguli procedurale pentru soluţionarea conflictului şi pentru procesele de luare a deciziilor politice. Regulile servesc aceleaşi scopuri, dar sunt create de alte organisme şi pot exista în formă scrisă sau nescrisă.

Noi trebuie să respectăm legea, dar ce se întâmplă dacă simţim că legea este nedreaptă? Există multe cazuri de reformă socială şi juridică care au fost provocate din cauza nesupunerii civice: cetăţenii nu au respectat legea în mod deliberat pentru a atrage atenţia asupra a ceea ce ei au considerat a fi nedrept sau asupra încălcării drepturilor omului, pentru a determina o discuţie şi pentru a modifica legile în vigoare.

Elevii trebuie să înţeleagă şi să aprecieze dialectica dintre drepturile referitoare la libertate şi protejarea şi limitarea lor prin intermediul cadrelor instituţionale. Dacă aceste cadre ar fi eliminate, libertatea s-ar transforma în anarhie, iar anarhia s-ar transforma în regula violenţei. În procesul de învăţare bazată pe sarcini de lucru, elevii experimentează acest principiu în şcoală. O stabilire fermă a sarcinilor, a termenelor şi a regulilor nu înăbuşă creativitatea elevilor ci, dimpotrivă, deschide uşa către un mare tărâm de libertate şi creativitate. Elevii pot, de asemenea, să participe la reformarea legilor şcolare care nu reflectă valorile democratice sau pe cele ale drepturilor omului.

Regulile şi legea sunt strâns legate de conflict, libertate şi egalitate.

6.2.6 Guvernare şi politică

În cadrul ECD/EDO, conceptul cheie de politică pune accent pe politică ca proces de soluţionare a conflictului şi de rezolvare a problemelor. Forma de guvernământ acoperă aspectul instituţional al politicii, adică, procesul de luare a deciziilor politice într-un cadru instituţional. Guvernanţa democratică a şcolii le oferă elevilor oportunitatea de a învăţa cum să influenţeze şi să participe la procesele de luare a deciziilor pentru a conduce comunitatea şi pentru a-şi stabili obiectivele. Modelul ciclului politic poate fi aplicat proceselor de luare a deciziilor la nivel micro şi macro, adică în comunitatea şcolară şi în comunitatea politică în ansamblu (la nivel regional şi naţional). Mass-media joacă un rol decisiv în controlul factorilor de decizie politică şi de asemenea, în stabilirea agendei. Acelaşi lucru se aplică în cazul şcolilor, aşa cum arată capitolele referitoare la mass-media din cele trei manuale (Volumele II-IV).

Ca pereche de concepte, guvernarea şi politica se referă la cadre diferite ale procesului de luare a deciziilor politice. În timp ce guvernarea pune accentul pe dimensiunea ierarhică, instituţionalizată, politica include şi dimensiunea informală – mai largă în arie de cuprindere, dar şi cu mai puţină sau chiar fără reglementarea procedurilor. Partea informală, secundară a politicii este importantă pentru eficienţa sistemului instituţional. Atât în şcoală cât şi în politică, instituţiile nu pot face faţă tuturor problemelor şi disputelor şi, prin urmare, depinde de cetăţeni să soluţioneze disputele interpersonale şi conflictele.

Guvernarea şi politica sunt strâns legate de conflict, reguli şi lege, responsabilitate şi mass-media.

6.2.7 Egalitate şi libertate

Aceste două concepte cheie sunt considerate împreună, din două motive.

În primul rând, demnitatea umană reprezintă valoarea centrală a drepturilor omului. Cele două principii de bază ale dreptăţii care definesc demnitatea umană în termeni juridici sunt egalitatea (non-discriminarea) şi libertatea (trăită prin drepturile civile şi politice). Demnitatea unei persoane

este ameninţată prin discriminare şi prin închisoare. Primele două generaţii de drepturi ale omului s-au axat pe drepturile referitoare la libertate şi la egalitatea distribuirii oportunităţilor.

În al doilea rând, poate exista tensiune între libertate şi egalitate. De exemplu, libertatea de exprimare presupune ca elevilor să li se acorde oportunitatea de a-şi exprima opinia în clasă, aşa cum cred ei de cuviinţă. Egalitatea oportunităţilor pentru toţi elevii, pe de altă parte, presupune ca timpul de vorbire să fie împărţit corect şi în mod egal între toţi elevii. Pentru fiecare elev în parte, acest lucru poate însemna unul sau două minute înainte ca următorul elev să ia cuvântul. Astfel, libertatea individuală de exprimare trebuie limitată, poate destul de strict, pentru a garanta fiecărui elev şansa de a participa la dezbatere. În ce măsură un elev suferă din cauza acestor restricţii depinde de cât de bine reuşeşte să îşi prezinte scurt şi clar punctul de vedere. Prin urmare, în cadrul ECD/EDO, elevii trebuie să-şi dezvolte competenţele de a echilibra libertatea de exprimare şi egalitatea oportunităţilor. Aceste competenţe presupun abilităţi lingvistice, o înţelegere clară a subiectului aflat în discuţie şi un cadru de reguli care asigură echilibrul dintre libertate şi egalitate.

Elevii trebuie să înveţe cum să-şi exercite drepturile de libertate, de exemplu libertatea de gândire, de exprimare şi de acces la informaţii. Ei trebuie să înveţe, de asemenea, să conteste discriminarea atât în numele lor cât şi în numele celorlalţi. Profesorii ar trebui să fie conştienţi de condiţiile şi oportunităţile inegale ale procesului de învăţare la baza cărora stă diferenţa, de exemplu venitul şi educaţia părinţilor sau contextul cultural şi originea etnică. Şcoala şi societatea nu pot să realizeze o împărţire egală, dar ar trebui să asigure condiţii de pornire egale. În şcoală, acest lucru presupune ca profesorii să ţină cont de nevoile specifice de învăţare ale elevilor. Egalitatea nu înseamnă că toţi trebuie trataţi la fel, ci trataţi într-un mod care să le servească nevoilor lor. În aceasta constă educaţia prin drepturile omului, în practică.

Ca şi democraţia, libertatea şi egalitatea sunt strâns legate de toate conceptele cheie. Niciun aspect al ECD/EDO nu poate fi conceput fără a aborda chestiunile legate de libertate şi egalitate care alcătuiesc demnitatea umană, şi de tensiunea dintre ele.

6.2.8 Mass-media

Acest concept se referă la experienţa conform căreia, într-o societate modernă, trăim într-o cultură mass-media. Mediile sunt indispensabile în exercitarea drepturilor omului – inclusiv în libertatea de exprimare, schimbul de informaţii, accesul la informaţii, participarea politică, controlul guvernului şi procesul de luare a deciziilor politice, stabilirea agendei. Cu cât societăţile noastre şi structurile de interdependenţă globală reciprocă sunt mai complexe, cu atât avem nevoie de mai mult sprijin şi îndrumare pentru a înţelege provocările şi problemele prezentului şi ale viitorului şi cu atât mai mult ne bazăm pe medii. Mediile reprezintă o provocare – deschid noi oportunităţi şi instrumente pentru comunicare şi participare, dar şi pentru manipulare şi delicte.

Mediile sunt întreprinderi comerciale, iar „a spune şi a vinde” fac parte din acestea. Mediile transformă informaţiile pe care le transmit. Prin urmare, elevii trebuie să îşi exerseze competenţele atât în utilizarea dispozitivelor media (cum să creeze un mesaj), cât şi în deconstruirea mesajelor transmise prin medii. Mass-media joacă, de asemenea, un rol important în comunitatea şcolară. Elevii, spre deosebire de generaţia părinţilor lor, sunt probabil mai conştienţi de faptul că mediile fac parte din viaţa lor cotidiană, realitate pe care profesorii lor trebuie să fie pregătiţi să o accepte. Unii tineri sunt adeseori utilizatori mai experimentaţi ale mediilor decât părinţii sau profesorii lor. În cadrul ECD/EDO, competenţa în mass-media este cheia către participare şi dezvoltare a competenţelor în multe alte domenii.

Conceptul cheie de mass-media este strâns legat de guvernare şi politică, identitate, libertate şi responsabilitate.