Instrumentul 4: Intervievarea unui specialist – cum să colectăm informaţii

În ECD/EDO, există multe situaţii când elevii trebuie să obţină informaţii intervievând oameni care vin din afara clasei.

Aceste interviuri pot avea loc în clasă sau clasa sau un grup de elevi îi pot vizita în afara şcolii.

Partenerii de interviu pot fi experţi în sensul strict al cuvântului, ca de exemplu un membru al parlamentului naţional sau local, un reprezentant al unui consiliu administrativ sau un om de ştiinţă. Dar partenerii de interviu pot fi şi oameni care au o experienţă socială sau profesională specifică, ca de exemplu un muncitor care lucrează în echipă, o mamă care îşi creşte singură copiii, un emigrant sau un şomer.

Vom lăsa deoparte problema privind persoana care contactează expertul. În majoritatea cazurilor, această persoană este profesorul, dar, bineînţeles că această sarcină poate fi delegată elevilor, în mod special celor din învăţământul secundar. Mai curând ne vom axa pe modul în care elevii pregătesc şi realizează un interviu.

În mod clar, trebuie evitat un scenariu în care profesorul sau câţiva elevi intervievează un specialist, iar restul clasei se uită, neînţelegând de ce sunt puse anumite întrebări. Un interviu implică competenţe care sunt utile în orice fel de proiect, studii de teren sau lucru mai avansat în domeniul științei sau în mass-media.

Un model standard al procedurii de pregătire a unui interviu cu un expert include următoarele etape:

1. Elevii identifică o problemă importantă care merită un studiu mai detaliat.
2. Profesorul sugerează ca elevii să ia interviu unui specialist. Profesorul contactează expertul şi stabileşte data pentru interviu, fie în clasă sau într-un loc din afara şcolii.
3. Profesorul explică elevilor care va fi sarcina lor: în timpul disponibil pentru interviu (45-90 minute), elevii pot pune un număr de întrebări cheie. Având în vedere că fiecare dintre aceste întrebări cheie va necesita un timp de răspuns, iar răspunsurile vor da naştere la alte câteva întrebări, elevii trebuie să decidă asupra căror întrebări sau probleme să se concentreze. Elevii vor forma grupuri, fiecare fiind responsabil de o singură întrebare cheie. Fiecare grup va avea un timp (10-15 minute) pentru a intervieva expertul. Este important ca elevii să înţeleagă acest cadru şi scopul său, astfel că profesorul trebuie să răspundă la orice întrebare cu răbdare şi cu atenţie.
4. În activitate frontală, elevii vor face un brainstorming. Ei scriu toate întrebările la care se gândesc, pe care ar vrea să le adreseze, pe cartonaşe sau pe bileţele, folosind un cartonaş nou pentru fiecare întrebare. Pentru a evita irosirea timpului, profesorul poate limita numărul de cartonaşe pentru fiecare elev la două sau la trei. După 5-8 minute, aceste întrebări sunt puse pe tablă sau pe flipchart, iar elevii vin în faţă şi îşi prezintă ideile.
5. Întrebările care se referă la o temă sunt grupate într-o întrebare cheie. Apoi, elevii decid ce întrebări cheie vor folosi în cadrul interviului şi în ce ordine vor fi adresate. Într-o sesiune de 60 de minute, nu vor fi adresate mai mult de patru întrebări cheie. Ca regulă, prima ar trebui să fie referitoare la persoana însăşi astfel ca elevii să aibă o idee despre persoana cu care vorbesc. Ultimele 10 minute ar trebui lăsate unui rând de discuţii deschise sau de întrebări suplimentare adresate de elevi, în mod individual.
6. Elevii formează grupuri. Iau, de pe tablă sau de pe flipchart, cartonaşele cu sugestiile elevilor şi decid dacă le includ sau nu în interviu.
7. Dacă elevii nu au experienţă în ceea ce priveşte interviurile, profesorul trebuie să le facă o scurtă instruire despre tehnica de bază a intervievării. Întrebarea de deschidere ar trebui să fie generală, permiţând partenerului să ofere multe informaţii şi cuvinte cheie. Apoi, elevii pot adresa întrebări complementare mai specifice. În general, întrebările la care se poate răspunde cu da sau nu ar trebui evitate, deoarece o nouă întrebare trebuie adresată imediat după acestea. Elevii ar trebui de asemenea să se asigure că nu amestecă discuţia cu interviul („Sunteţi de acord cu mine că …?”).
8. La final, elevii trebuie să aibă o listă de patru-şase întrebări pe care le-au pus în ordine şi le-au stabilit locul. Pentru a avea mai multă încredere, clasa poate face repetiţii ale interviului într-un joc de roluri, profesorul jucând rolul specialistului.
9. Este importantă clarificarea rolurilor membrilor echipei pe durata interviului. Cine şi ce întrebări va adresa? Cine va nota răspunsurile? Cine va înlocui un membru al echipei care este absent în ziua interviului? Intervievatorii trebuie să poată menţine contactul vizual cu partenerul, deci e nevoie de una sau două persoane care iau notiţe (vezi modelul de chestionar de mai jos). Nu se recomandă folosirea unui reportofon, deoarece transcrierea durează prea mult timp pentru elevi. În schimb, aceştia ar trebui să se concentreze pe ideile esenţiale şi să îşi transcrie notiţele într-un text complet din memorie, imediat după interviu.
10. După interviu, echipele raportează în clasă, oral şi/sau scris. În funcţie de echipamentul disponibil, acest lucru se poate face printr-un document printat, în gazeta de perete sau în format electronic. Acum este momentul să facem referire la contextul care a dat naştere acestui interviu. Am primit informaţiile de care aveam nevoie? Ce am învăţat? Ce alte întrebări au apărut?
11. Elevii trebuie, de asemenea, să revadă procesul şi abilităţile pe care le-au dobândit şi problemele cu care s-au confruntat. Toate acestea îi vor oferi profesorului un feedback important pentru planificarea sarcinilor de lucru viitoare.

Fişă de planificare pentru o echipă de interviu

Interviu cu

Data: __________ Locul: ____________

Timp disponibil per grup: ____ minutes.

Echipa nr. ______ Tema: ___________

Membrii echipei: