Introducere

Ce oferă această carte?

Acest manual se adresează profesorilor, formatorilor profesorilor, dezvoltatorilor de curriculum, editorilor de manuale şi traducătorilor din statele membre ale Consiliului Europei. Acesta poate fi tradus şi adaptat pentru a satisface cerinţele specifice din cadrul sistemelor lor educaţionale.

Această carte conţine nouă unităţi de învățare în domeniul educaţiei pentru cetăţenie democratică (ECD) şi educaţiei pentru drepturile omului (EDO). Unităţile, constând din patru lecţii fiecare, sunt destinate elevilor din ultimul an la nivelul secundar inferior (clasa a 8-a sau a 9-a, în funcţie de sistemul de învăţământ). Fiecare unitate se concentrează pe un concept cheie legat de ECD sau EDO: identitate – libertate – responsabilitate – conflict – comunicare – pluralism – norme şi drept – egalitate – guvern.

Pentru fiecare lecţie, o succesiune de etape de predare sugerate este descrisă în detaliu, în măsura în care acest lucru este posibil în mod rezonabil. Materialele didactice pentru elevi sunt incluse ca anexe la fiecare unitate, astfel încât profesorul primeşte tot suportul pe care un manual îl poate da. Această carte se adresează, prin urmare, profesorilor, nu elevilor. Experienţa noastră în formarea profesorilor a demonstrat că stagiarii şi începătorii în profesia de profesor apreciază descrierile detaliate ale lecţiilor, dar, probabil, profesorii cu experienţă vor găsi, de asemenea, unele idei şi materiale utile pentru clasele lor. Formatorii profesorilor pot utiliza această carte ca un manual de formare a profesorilor în domeniul ECD şi drepturilor omului.

Aceasta este o versiune revizuită a manualului. Prima ediţie a fost elaborată în Bosnia şi Herţegovina pentru a sprijini o nouă disciplină şcolară, democraţia şi drepturile omului, care a fost introdusă în anul 2002. Din 1996, Consiliul Europei a fost implicat în formarea profesorilor şi a formatorilor profesorilor în domeniul ECD şi EDO pentru a sprijini procesul de consolidare a păcii după război. Editorii şi autorii primei ediţii au fost membri ai echipei internaţionale a formatorilor care participă la acest proiect. Am format profesorii şi formatorii profesorilor la locul de muncă, şi am oferit materiale, inclusiv primul proiect al acestui manual, atât pentru formarea profesorilor cât şi pentru utilizare în clasă.¹

Care este abordarea ECD/EDO?

Principiile de bază ale ECD pot fi cel mai bine ilustrate printr-un exemplu. Libertatea de opinie şi expresie² este un drept fundamental la o participare democratică. În materie de ECD / EDO, elevii ar trebui să cunoască, să înţeleagă şi să aprecieze dreptul la liberă opinie şi expresie şi ar trebui să ştie cum este acesta protejat prin constituţia lor naţională (dimensiunea învăţării legată de cunoaştere şi înţelegere). Tocmai pentru că utilizarea activă a acestui drept este esenţială pentru participarea la o comunitate democratică, elevii trebuie de asemenea să înveţe şi să practice cum să argumenteze în public (dimensiunea învăţării legată de dezvoltarea aptitudinilor şi construirea competenţelor). În cele din urmă, libertatea de expresie şi de opinie pune bazele pentru o societate deschisă, pluralistă. Controversa şi concurenţa de interese şi opinii sunt norma, nu excepţia. Conflictele vor apărea, şi trebuie să fie rezolvate prin mijloace non-violente, adică prin cuvântul rostit (susţinând, tratând, negociind – atât în public cât şi în spatele uşilor închise). O societate pluralistă deschisă se bazează pe un set de norme obligatorii şi instituţii puternice pentru a aplica aceste norme, şi poate chiar mai mult pe un set comun de valori în rândul cetăţenilor. Aceste valori includ toleranţa, respectul reciproc, aprecierea compromisului echitabil, non-violenţa, precum şi capacitatea de a face faţă unor situaţii deschise de dezacord şi controversă în care nu s-a luat încă o decizie referitoare la probleme. În cazul în care procesul de luare a deciziilor politice este susţinut şi încadrat de un consens puternic referitor la ordine şi valorile democratice, o societate poate gestiona un grad ridicat de dezacord cu privire la aspecte concrete. Astfel, libertatea de opinie este departe de a deveni un pericol pentru un guvern eficient, ci mai degrabă îl susţine ca o formă de a găsi soluţii corecte şi eficiente la probleme şi conflicte.

Democraţia are o dimensiune culturală şi în teoria politică acest lucru a fost conceput ca un contract social nescris încheiat de către fiecare cetăţean. Prin urmare, fiecare nouă generaţie trebuie să înţeleagă şi să sprijine, acest contract social nescris (dobândirea de valori).

Acest exemplu arată că ECD/EDO urmează o abordare holistică, integrând procesele de învăţare în trei dimensiuni:

• cunoaşterea şi înţelegerea (dimensiunea cognitivă);
• formarea abilităţilor şi construirea competenţelor;
• dobândirea de valori şi atitudini.

Acest model al dimensiunilor învăţării se aplică educaţiei în general, şi, prin urmare, va fi familiar multor cititori. Fiecare profesor ştie cât de puternică este părtinirea faţă de învăţarea cognitivă, în special în clasele superioare. Cum răspunde ECD / EDO, prin urmare, provocării pe care acest model holistic de învăţare îl prezintă? Cu alte cuvinte, dacă asta este ceea ce elevii ar trebui să înveţe, ce trebuie să facă profesorii?

Care sunt principiile de bază ale ECD/EDO?

În general, ECD şi EDO integrează aceste dimensiuni ale învăţării prin crearea unui cadru care include învăţarea în clasă şi învăţarea din experienţa reală de viaţă. ECD şi EDO se bazează pe un set de trei abordări didactice:

• învăţarea „despre” democraţie şi drepturile omului;
• învăţare „prin” democraţie şi drepturile omului;
• învăţare „pentru” democraţie şi drepturile omului.

Aceste trei abordări didactice ale ECD / EDO formează un întreg. În tot ceea ce fac profesorii, toate cele trei abordări didactice sunt implicate, deservind toate cele trei dimensiuni ale învăţării. Echilibrul accentuării unei sau alteia ar trebui să varieze. Vom analiza fiecare dintre aceste abordări mai în detaliu.

A învăţa „despre”

Acest lucru implică educaţia civică ca o disciplină şcolară obişnuită. A învăţa  „despre” se referă la dimensiunea cognitivă a învăţării. Standardele curriculare cognitive pentru ECD / EDO includ următoarele: elevii pot explica modul în care funcţionează democraţia, în contrast cu alte forme de stat (dictatură, oligarhie); elevii pot descrie tradiţia şi istoria drepturilor omului; şi pot demonstra modul în care unele dintre aceste drepturi ale omului au fost integrate în constituţiile lor naţionale, conferindu-le astfel statutul de drepturi civile, care sunt mai protejate. Curriculum-ul trebuie să includă, prin urmare, cursuri în ECD / EDO şi discipline asociate, cum ar fi istoria, studiile sociale şi economia.

A învăţa „prin”

Elevii nu trebuie să ştie numai care sunt drepturile lor de participare, ci trebuie să fie, de asemenea, capabili să le folosească. Prin urmare, elevii au nevoie de experienţă practică şi oportunităţi de instruire în cadrul vieţii şcolare prin participarea la luarea deciziilor, în cazul în care acest lucru este posibil şi util. De exemplu, profesorii trebuie să ofere elevilor posibilitatea de a-şi exprima opiniile, atât pe teme din clasă cât şi în probleme legate de predare şi de funcţionarea şcolii. Când sunt înţelese în acest fel, ECD şi EDO oferă un ghid pedagogic, mai degrabă decât un curriculum, şi implică întreaga şcoală, nu numai profesori special instruiţi în domeniul ECD / EDO. Valori precum toleranţa şi responsabilitatea sunt învăţate prin experienţă, şi oferirea de modele de roluri convingătoare depinde mult de profesori – toţi profesorii, de la toate disciplinele. Pe de altă parte, nici valorile democratice, ca un mod non-verbal de comportament nu vor fi suficiente. Experienţa în materie de viaţă şcolară trebuie să se reflecte în, şi să fie corelată cu, categoriile şi modalităţile sistematice de înţelegere (învăţare „despre”). ECD / EDO depinde de ambele dimensiuni, iar dezbaterea dacă ECD / EDO sau educaţia civică ca şi disciplină ar putea fi înlocuită în curriculum de ECD / EDO ca principiu pedagogic generalizat este înşelătoare.

A învăța „pentru”

Această perspectivă didactică se referă la legăturile dintre experienţa şcolară şi viaţa de mai târziu. ECD / EDO consideră că experienţa în materie de viaţă şcolară contează în ceea ce priveşte socializarea generală şi politică. Este adevărat că educaţia, inclusiv viaţa în şcoală, este un subsistem care este guvernat de nevoi şi norme specifice, iar experienţele din acest subsistem nu sunt direct transferabile. Dar, pe de altă parte, viaţa şcolară este în esenţă o parte din viaţa reală. Multe experienţe cu care se confruntă elevii în şcoală se vor repeta în viaţa de adult, de exemplu problemele legate de egalitatea sexelor, de integrare a membrilor comunităţii care provin din diferite medii etnice sau sociale, tratarea violenţei, asumarea responsabilităţii, experimentarea distribuirii inegale a puterii şi deficitul de resurse cheie (cum ar fi de bani şi de timp), respectarea normelor şi legilor, şi acceptarea compromisului. Învăţarea „pentru” se referă la importanţa educaţiei pentru viaţa de mai târziu. Profesorii din toate disciplinele au sarcina de a instrui elevii în privinţa abilităţilor de participare activă, de exemplu capacitatea de a-şi menţiona opinia pe scurt şi în mod clar în public.

ECD concepe şcoala ca un loc unde elevii pot învăţa din experienţa reală de viaţă. Şcoala este viaţă, mai degrabă decât un loc de învăţare academică izolată pentru viaţa de mai târziu. Şcoala este o micro-comunitate, care serveşte ca un model de societate în general.³ Într-o anumită măsură, şcoala poate deveni chiar un model de o societate mai bună sau mai democratică, deoarece membrii unei comunităţi şcolare pot participa la luarea deciziilor într-o mai mare măsură în mediul şcolar decât ar fi posibil în afara acestuia. Învăţarea „pentru” democraţie şi drepturile omului înseamnă a învăţa cum să participe într-o comunitate, în timp ce învăţarea „prin” democraţie şi drepturile omului înseamnă că această comunitate este guvernată de principii democratice, unde drepturile omului şi drepturile copiilor sunt respectate ca orientări pedagogice. Democraţia se bazează pe o cultură politică pe care elevii trebuie să o înveţe prin experienţa din şcoli, şi prin reflectarea pe marginea acestei experienţe (învăţare „despre”).

ECD / EDO are implicaţii pentru reforma educaţională care abordează întreaga şcoală, cu implicarea tuturor profesorilor şi a directorilor de şcoli, administratorilor de şcoli şi autorităţilor de supraveghere. Pe de altă parte, acest manual pune accent pe educaţia pentru cetăţenie democratică şi educaţia pentru drepturile omului ca disciplină şcolară. Reforma este formată din mulţi paşi mici, iar procesul şi rezultatul vor varia în funcţie de ţară şi de context. Primii paşi care trebuie parcurși sunt în clasă, unde profesorii pot decide ce doresc să se schimbe. Din acest punct de vedere, întrebarea referitoare la metodă şi conţinut este importantă.

Cum este conţinutul corelat cu metoda în ECD/EDO?

În general vorbind, învăţarea este o activitate desfășurată de către elev. Învăţarea este un proces activ care diferă de la un elev la altul (conceptul constructivist de învăţare). Reluând exemplul dat mai sus, elevii pot învăţa cum să se bucure de libertatea de expresie numai prin practica frecventă – „foloseşti sau pierzi”. Profesorii – nu numai în ECD / EDO, ci şi la alte discipline – au sarcina de a furniza elevilor lor oportunităţi de învăţare şi sarcini care susţin acest proces de învăţare, de exemplu prin prezentări, discuţii, dezbateri, eseuri, postere, lucrări de artă sau videoclipuri.

Prin urmare, ECD / EDO pune accentul pe metode care susţin învăţarea bazată pe sarcini, interactivă şi de co-operare. Prin descoperirea problemelor legate de o anumită sarcină şi găsirea soluţiilor în mod independent, elevii învaţă mai mult decât ar învăţa într-un cadru exclusiv de instruire frontală şi există o mai mare flexibilitate în a ţine seama de nevoile lor individuale de învăţare. Unităţile din această carte demonstrează modul în care învăţarea bazată de sarcini poate fi legată de subiecte şi discipline specifice, inclusiv învăţarea prin proiecte, gândire critică, dezbatere şi discuţie, reflecţie şi feedback. Pe de altă parte, disjuncţia dintre instruirea frontală şi predarea interactivă este o alternativă falsă. Predarea adecvată va fi întotdeauna o combinaţie a ambelor forme, după cum vor arăta descrierile lecţiilor din acest manual.

Învăţarea bazată pe sarcini are implicaţii pentru bugetul de timp în clasă. În general vorbind, dacă profesorii doresc ca elevii să facă mai mult, aceştia trebuie să vorbească mai puţin şi să ocupe mai puţin timp în clasă. În acelaşi timp, trebuie să fie mai flexibili în a răspunde la nevoile de învăţare ale elevilor lor. Învăţarea bazată pe sarcini şi interactivă necesită o planificare şi pregătire atente şi, în general, durează mai mult timp decât de instruirea frontală. Acesta este probabil motivul pentru care aceasta din urmă prevalează, deşi în prezent faptul că este necesară o trecere la predarea interactivă este recunoscut la scară largă.

Poate părea paradoxal, prin urmare, să se facă o carte pentru profesori, mai degrabă decât pentru elevi. Cu toate acestea, tocmai pentru că predarea interactivă şi învăţarea bazată pe sarcini presupun sarcini mai dificile pentru profesori, cerându-le să îndeplinească o gamă mai largă de roluri şi să răspundă flexibil la nevoile de învăţare ale elevilor, această carte intenţionează să sprijine profesorii ca şi figuri cheie – pentru că profesorul trebuie să asigure ocazia, sarcinile şi mijloacele pentru ca elevii să devină mai activi.

Care este obiectivul cheie al ECD/EDO?

Sistemele democratice depind de democraţii activi. Se poate şi trebuie să se înveţe cum să se participe la democraţie. Complexitatea cadrului instituţional şi a problemelor în discuţie necesită un nivel minim de cunoaştere şi înţelegere. Participarea la dezbaterile publice, adică la competiţia de idei şi de interese organizate necesită abilităţi cum ar fi capacitatea de a vorbi în public şi de a negocia. Înţelegerea şi aprecierea contractului social nescris care stă la baza culturii politice a comunităţilor democratice depinde de valorile şi atitudinile la care a aderat un tânăr. Obiectivul cheie al ECD / EDO este de a menţine în viaţă democraţia sprijinind tânăra generaţie să devină cetăţeni activi. Democraţia nu poate funcţiona fără un cadru instituţional protejat de o constituţie. Dar asta nu este suficient. Ea trebuie să fie înrădăcinată în societate. ECD / EDO se străduieşte să consolideze şi să sprijine această dimensiune culturală a democraţiei. Acesta este tocmai motivul pentru care Consiliul Europei s-a concentrat pe formarea la locul de muncă a profesorilor în domeniul ECD / EDO pentru a sprijini procesul de pace din Bosnia şi Herţegovina.

Acest manual se adresează profesorilor elevilor din clasa a 8-a sau a 9-a. Învăţarea depinde în mare măsură de ceea ce elevul ştie deja si de ceea ce el a experimentat în viaţă. Unităţile din această carte, prin urmare, subliniază dimensiunea culturală a democraţiei, în timp ce manualul pentru nivelul secundar (ECD / EDO, volumul IV) schimbă focalizarea către dimensiunea politică şi instituţională a democraţiei în comunitate şi în procesele de luare a deciziilor politice.⁴

„Abordarea europeană” a ECD/EDO

Acest manual reflectă o abordare europeană comună a ECD / EDO prin beneficierea de contribuţii care provin dintr-o mare varietate de medii. Am dezvoltat ideea şi prima versiune a acestei cărţi în Bosnia şi Herţegovina, şi mulţi educatori şi profesori au participat atât la revizuire cât şi la discuţii. Autorii şi editorii acestui manual reprezintă abordările predării şi tradiţiile de predare din Marea Britanie, Belgia, Elveţia şi Germania. La elaborarea versiunii revizuite, am fost susţinuţi de doamna Ólöf Ólafsdóttir şi doamna Sarah Keating-Chetwynd de la Consiliul Europei, şi de doamna Sabrina Marruncheddu şi Dr. Wiltrud Weidinger (Proiecte Internaţionale în Educaţie (IPE), Zurich). Dna. Angela Doul, de la Consiliul Europei, a citit proiectele noastre finale. În raport cu textul,  Ilustrațiile dlui. Peti Wiskemann adaugă un sens care nu poate fi formulat prin cuvinte. Dorim să mulţumim autorilor, ilustratorului, revizorilor şi corectorului pentru contribuţiile şi sprijinul lor. Suntem deosebit de recunoscători domnului Emir Adzovic, co-coordonator al Consiliului Europei din Sarajevo, care a avut grijă de noi pe tot parcursul proiectelor ECD / EDO. Fără angajamentul său de la începutul proiectului această carte nu ar fi fost scrisă. Mulţumim, de asemenea, dnei. Heather Courant pentru răbdarea în pregătirea călătoriilor noastre, obţinerea vizelor sau organizarea întâlnirilor. Suntem recunoscători tuturor partenerilor noştri din acest proiect cu adevărat european.

Strasburg, aprilie 2008

Rolf Gollob (Zurich, Elveţia)

Peter Krapf (Weingarten, Germania)

1. Pentru o prezentare mai detaliată a acestui proiect, a se vedea Volumul I al acestei serii.
2.  A se vedea UDHR (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), 10 decembrie 1948, art. 19; ECHR (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), 4 noiembrie 1950, art. 10.
3. Acest concept a fost inspirat de gânditori cum ar fi Dewey (şcoala ca o „societate embrionică”) şi von Henting („şcoala ca polis”).
4. ECD/EDO se poate preda oricărui grup de vârstă cu condiţia ca nivelul de cunoştinţe şi experienţa elevilor să fie luate în considerare. “Manualul pentru educarea în domeniul drepturilor copiilor” (ECD/EDO, Volumul V) arată paleta abordărilor didactice de la nivelul grădiniţei până în clasa a 8-a.