Cadrul conceptual al manualului: concepte cheie

Concepte cheie în ECD/EDO – instrumente pentru cetăţeanul activ

Concentrându-se pe concepte, această carte urmează o abordare clasică didactică a domeniului civic şi altor domenii de educaţie. Conceptele sunt extrase din teorie, dar în predare şi învăţare ele nu creează un cadru teoretic sistematic. Mai degrabă, ele sunt selectate deoarece acestea sunt instrumente utile pentru elev.

Conceptele oferă structuri cognitive care permit elevilor să integreze noi informaţii într-un context semnificativ şi să şi le amintească mai uşor (învăţare constructivistă). Acest lucru este valabil în special pentru fapte şi cifre pe care elevii ar fi trebuit să le înveţe pe de rost. Conceptele ajută, de asemenea, atunci când se citeşte un ziar sau se ascultă ştiri, deoarece un aspect devine semnificativ atunci când este legat de un concept, cum ar fi democraţie, putere, conflict sau responsabilitate. Conceptele sunt, prin urmare, esenţiale în educaţia cetăţeanului informat. Dar ele nu dau numai structură învăţării cognitive; ele au, de asemenea, implicaţii pentru dezvoltarea valorilor şi formarea abilităților. Aceste legături sunt demonstrate de către toate unităţile din această carte, după cum va fi prezentat în detaliu mai jos.

Elevii care au învăţat să pună întrebări ghidate de concepte cheie din ECD / EDO vor fi mai bine echipaţi pentru a lucra cu noi informaţii şi noi probleme în viitor (învăţare pe tot parcursul vieţii). Învăţarea bazată pe concepte pregăteşte, de asemenea, elevii pentru studii mai avansate la un nivel academic unde ei pot ajunge la teorii care furnizează concepte.

Cum înţeleg şi folosesc elevii conceptele cheie?

Gândirea şi învăţarea au mare legătură cu legătura dintre concret şi abstract. Conceptele sunt produse abstracte, generalizate, de analiză şi raţionament. Elevii pot înţelege conceptele folosind două abordări, deductivă sau inductivă. Abordarea deductivă începe cu conceptul, prezentat de o prelegere sau un text, şi apoi îl aplică la ceva concret, de exemplu o problemă sau o experienţă. Abordarea inductivă este inversă, începând cu concretul şi mergând către abstract. Cititorul va constata că unităţile din această carte urmează, în general, calea inductivă.

Conceptele cheie din această carte sunt, prin urmare, dezvoltate de la exemple concrete – adesea poveşti sau studii de caz. Atunci când elevii discută ceea ce reprezintă un exemplu în general, ei cer un concept care poate rezuma aceste aspecte generalizate. Profesorul decide când şi cum să introducă conceptul.

Conceptele sunt instrumente de înţelegere pe care elevii le pot aplica noilor discipline. Cu cât folosesc un concept mai des, cu atât îl vor înţelege mai bine, şi cu atât se vor apropia mai mult legăturile şi interconexiunile (structuri cognitive). În loc să înveţe fapte izolate pe de rost, elevii pot lega informaţiile noi de cadrul de înţelegere pe care l-au dezvoltat deja.

Cum poate fi adaptat acest manual?

Unităţile de învățare descriu prima dintre cele două etape importante de învăţare, trecerea de la concret la abstract. Acestea furnizează instrumentele şi îi lasă pe profesori şi elevi să decidă cum să le folosească. Acesta este al doilea pas – de la abstract înapoi la concret. Nu numai nevoile şi interesele elevilor variază – problemele şi materialele, cadrul instituţional şi tradiţiile educaţionale variază, de asemenea, de la ţară la ţară. Acesta este punctul de plecare pentru adaptarea acestui manual.

Unităţile de învățare din această carte oferă instrumente care susţin educaţia politică, formarea de aptitudini şi dezvoltarea de atitudini. Ele nu se referă la problemele dintr-o anumită ţară la un anumit moment, dar cititorul va găsi frecvent sugestii ca profesorul sau elevii să colecteze materiale care leagă unităţile de învățare de contextul din ţările lor. Editorii şi traducătorii, precum şi profesorii ar trebui să fie conştienţi de acest decalaj, care a fost lăsat în mod deliberat. Aşa cum fiecare ţară dezvoltă propria tradiţie referitoare la democraţie, înrădăcinată în tradiţia sa culturală şi dezvoltarea socială, fiecare ţară trebuie să dezvolte, de asemenea, versiunea sa echivalentă de ECD / EDO, prin adăugarea de referinţe la sistemul său de învăţământ şi şcolar, cadrul instituţional al sistemului său politic, problemele politice şi procesele de luare a deciziilor.

Ce concepte cheie sunt incluse în acest manual?

Harta conceptelor de mai jos, proiectată în cercuri concentrice, prezintă conceptele cheie care au fost incluse de către unităţile de învățare  din acest manual.

Democraţia este în centrul hărţii pentru a indica faptul că acest concept este prezent în fiecare context al ECD / EDO. Participarea la comunitatea democratică de către cetăţeni activi este obiectivul cheie al ECD / EDO, şi acest lucru este reflectat de poziţia focală a acestui concept.

In ciclul următor, sunt abordate trei elemente cheie ale democraţiei: drepturile, responsabilitatea şi justiţia. Acestea se referă la trei condiţii interdependente şi importante care sunt necesare pentru ca democraţiile să reuşească.

Cetăţenilor trebuie să li se acorde, şi să utilizeze activ, drepturi fundamentale ale omului care să le permită să participe la procesele decizionale – de exemplu, dreptul la vot, libertatea de expresie, libertatea presei, egalitatea în faţa legii, şi dreptul la regula majorităţii. Democraţia este competitivă – există o concurenţă între interese, idei şi valori – iar bunurile de valoare sunt rare. Cu toate acestea, oportunităţile de influenţare a luării deciziilor, în special în economiile de piaţă concurenţială, sunt inegal distribuite, şi în societate există distribuţia inegală a bunăstării şi oportunităţilor. Dacă şi în ce măsură rezultatele distribuţiei economice şi sociale trebuie să fie corectate (justiţia socială) reprezintă o problemă politică. Cetăţenii pot şi ar trebui să-şi folosească drepturile pentru a-şi proteja interesele, dar nicio comunitate nu poate supravieţui în cazul în care membrii săi nu sunt dispuşi să aibă grijă unul de altul sau de interesele lor comune (responsabilitate). Această scurtă schiţă arată că conceptele nu sunt de sine stătătoare, ci sunt legate unul de altul prin tensiuni care trebuie să fie echilibrate, şi, prin urmare, înţelese.

Celelalte concepte, aranjate în cercul exterior, sunt legate de aceste concepte centrale şi între ele în mai multe moduri.

Săgeţile indicând spre exterior indică faptul că toate aceste concepte pot fi utilizate în soluţionarea problemelor de diferite tipuri – morale, sociale, economice, juridice, politice sau de mediu.

Concepte cheie şi dimensiuni ale învăţării în ECD/EDO

Conceptele cheie sunt legate atât de obiectul unităților de învățare, cât şi de cele trei dimensiuni ale învăţării în materie de ECD / EDO care au fost deja prezentate în introducere. Următorul tabel arată cu ce contribuie unitățile  de învățare la predarea despre, prin şi pentru democraţie şi drepturile omului. De asemenea, tabelul arată cum şi de ce unităţile de învățare au fost grupate în patru titluri (Teme/Parți) care se referă la aspectele cheie ale ECD / EDO:

1. Individ şi comunitate;
2. Asumarea răspunderii;
3. Participare;
4. Putere şi autoritate.

Organizate în conformitate cu aceste patru teme, unităţile de învățare formează un curs. Partea 1 începe cu individul iar apoi se concentrează pe societate – interacţiunea socială, stereotipurile, diversitatea şi pluralismul, pluralismul şi conflictul. Partea 2 ridică problema: cine ar trebui să-şi asume responsabilitatea în comunitate. În partea 3, unitatea de învățare 7 (Producerea unui ziar) este autonomă, deoarece această unitate se apropie cel mai mult de acţiunea în comunitate – în acest caz, comunitatea şcolară. În cele din urmă, partea 4 analizează legea, legislaţia şi politica, atât la nivel general cât şi în contextul unui parlament al şcolii.

Gruparea unităților de învățare în conformitate cu aspectele cheie oferă profesorului o flexibilitate mai mare în planificarea lecţiei. Problemele ridicate de către elevi într-o unitate de învățare anticipează adesea schimbarea perspectivei într-o unitate de învățare ulterioară, ceea ce permite profesorului să răspundă mai bine nevoilor elevilor.

Aşa cum s-a descris mai sus, toate unitățile de învățare din acest manual urmează o abordare inductivă. Tabelul arată categorii legate de aceste concepte cheie în cadrul unităților de învățare (învăţare despre democraţie şi drepturile omului). A doua dimensiune a învăţării în materie de ECD / EDO, dezvoltarea atitudinilor şi valorilor democratice, se abordează direct în Partea 2, Asumarea responsabilității. Există, totuşi, o dimensiune a valorilor în fiecare unitate de învățare, după cum arată rubrica „Predarea prin democraţie şi drepturile omului”. A treia dimensiune a învăţării în materie de ECD / EDO, a învăţa cum să participi în cadrul comunităţii (învăţare pentru democraţie şi drepturile omului), este de asemenea abordată în fiecare unitate de învățare, Unitatea 5 concentrându-se cel mai mult pe această dimensiune.

Activitățile didactice includ casete despre învăţarea conceptuală. Aici, nu numai că sunt explicate conceptele cheie, dar sunt introduse şi alte concepte care sunt importante în contextul lecţiei.

Puzzle-ul de concepte – un model de învăţare constructivistă

Puzzle-ul de concepte este prezent în întreaga carte ca un laitmotiv. El reapare pe pagina de titlu a fiecărei unităţi, cu piesa referitoare la conceptul cheie al acelei unităţi prezentată în prim-plan. Aici, cele nouă ilustraţii au fost puse împreună pentru a forma un puzzle complet. Această imagine poate fi citită în diverse moduri.

În primul rând, textul din fiecare imagine clarifică conceptul de ECD / EDO pe care artistul, Peti Wiskemann, l-a avut în minte. Apoi, prin conectarea celor nouă imagini, puzzle-ul indică faptul că cele nouă concepte sunt legate în mai multe moduri şi formează un tot semnificativ.

Cu toate acestea, puzzle-ul ne dă impresia că setul de concepte cheie din această carte este complet în sine, şi că niciun element nu poate fi omis sau adăugat. Privit din acest unghi, puzzle-ul ar putea părea că transmite un mesaj care induce în eroare, sugerând că nicio alegere didactică nu a fost făcută în cadrul conceptual al acestui manual.

Desigur, aceste nouă concepte nu formează un sistem închis de teorie sau înţelegere. Mai degrabă, ele au fost alese pentru că am considerat ca sunt deosebit de importante sau utile. Altele ar fi fost de asemenea interesante, de exemplu bani, putere sau ideologie. Manualul oferă un set de instrumente, mai degrabă decât o teorie, şi este deschis adaptării şi completărilor.

Pe de altă parte, încercarea de a înţelege este o căutare de sens, şi constructivismul concepe procesul de învăţare ca un efort de a crea sens. Elevii corelează informaţiile noi cu ceea ce ei deja ştiu şi ceea ce au înţeles deja. Puzzle-ul poate fi astfel citit ca un simbol al modului în care sensul este creat de un elev. Elevii vor încerca să coreleze conceptele cheie ale ECD / EDO. Procedând astfel, ei vor crea propriul puzzle în mintea lor, cu diferite corelări şi aranjarea proprie individuală a elementelor. Poate că ei vor descoperi lacune sau legături care lipsesc şi vor pune întrebări care trec dincolo de scopul celor câtorva concepte cheie din această carte. Rezultatele lor vor fi diferite, iar puzzle-ul va reflecta acest lucru afişând conceptele într-o ordine diferită faţă de diagrama şi tabelul de mai sus. Elevii pot face greşeli atunci când creează puzzle-uri proprii şi astfel aceştia ar trebui să îşi împărtăşească rezultatele în clasă. Dacă este necesar, un elev sau profesor ar trebui să îi corecteze (deconstrucţie).

Când profesorul utilizează acest manual şi pregăteşte lecţii, el va avea o idee în minte cu privire la modul în care aceste concepte sunt corelate şi modul în care elevii pot, sau ar trebui să le înţeleagă.

Aşa cum spune un proverb, o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte. Astfel, acest puzzle poate spune cititorului o mulţime de lucruri despre conceptele cheie din această carte, despre implicaţiile de a face alegeri didactice şi despre învăţarea constructivistă.

Imaginile susţin cititorul activ (metareflecţie)

Acest capitol a abordat o idee abstractă – conceptele. Autorul are o sarcină dificilă în a face mesajul său clar şi cititorul are o sarcină dificilă în a-l înţelege. Această experienţă împărtăşită a autorului şi cititorului are multe în comun cu interacţiunea dintre profesori şi elevi. Prin urmare, merită să se reflecte cu privire la comunicarea dintre autor şi cititor în acest capitol. În acest sens, folosim încă o dată o abordare inductivă, făcând apel la o experienţă concretă, comună, în scopul de a obţine o viziune generală care poate fi aplicată în alte domenii, în special de predare şi învăţare.

Cercetările au arătat că mulţi utilizatori de cărţi se uită la imagini şi diagrame înainte de a studia textul. Puterea imaginilor rezidă în apelul lor estetic la imaginaţia noastră şi în concentraţia lor de informaţii. Punctul lor slab este faptul că aceste informaţii sunt transmise non-verbal. Privitorul poate construi o idee în minte care să fie în contradicţie cu intenţia autorului.

Autorul, cititorul şi mesajul formează o relaţie triunghiulară. În această structură, un element este întotdeauna absent din relaţia dintre celelalte două. Acest lucru înseamnă că autorul nu are control complet asupra mesajului pe care cititorul îl formează în mintea sa, la fel cum niciun profesor nu poate decide ceea ce un elev îşi aminteşte sau uită în cele din urmă. Cu toate acestea, în cazul în care cititorul este interesat şi dispus să afle dacă modul în care a înţeles imaginea este corect – dacă aceasta corespunde mesajului intenţionat de autor – atunci autorul ar trebui să furnizeze un text care comentează sau explică imaginea.

Este interesant de comparat structura comunicării dintre autor şi cititor cu cea a profesorului şi elevilor în modelul triunghiului didactic. Există analogii structurale şi diferenţe semnificative. În ambele cazuri, există o structură triunghiulară, ceea ce înseamnă că niciun element sau jucător nu domină întregul. Autorii comunică cu cititorii lor printr-un mijloc, cum ar fi acest manual. Aceasta este, de obicei o comunicare unilaterală. Autorul şi cititorul se întâlnesc rar personal, iar autorul nu primeşte feedback regulat. Autorul nu are control complet asupra mesajului care se naşte în mintea cititorului.

În clasă, profesorul nu are control complet asupra proceselor de învăţare ale elevului. Cu toate acestea, relaţia personală dintre elevi şi profesor oferă feedback permanent, şi personalitatea profesorului este factorul cel mai puternic în procesul de predare.

În timp ce se uită la o imagine, cititorul construieşte un mesaj în minte şi anticipează la ce să se aştepte atunci când citeşte textul pe care l-a oferit autorul. Poate că cititorul va constata că înţelegerea sa cu privire la imagine se confirmă, sau poate va experimenta deconstrucţia unor elemente. Imaginile ajută la crearea unui dialog între autor şi cititor, care are loc în mintea cititorului. Combinaţia de imagine şi text sprijină cititorul activ – şi gânditorul.

Citirea imaginilor este o abilitate cheie în aşa-numita societatea informaţională şi elevii ar trebui să fie instruiţi în dobândirea acestei abilități. Prin urmare, sugerăm ca profesorul să împărtăşească acest puzzle cu elevii. Explicarea imaginii este o sarcină care revine fie profesorului fie elevilor. Profesorul ar putea-o folosi pentru a prezenta elevilor curriculum-ul pe care acest manual îl oferă, sau poate ca un rezumat la sfârşitul anului şcolar. Elevii ar putea descompune puzzle-ul în nouă bucăţi şi l-ar putea reconstrui în funcţie de curriculum-ul actual care a apărut în mintea lor. Prin împărtăşirea combinaţiilor lor cu caracter personal şi a legăturilor dintre piesele puzzle-ului şi conceptele pe care le reprezintă, elevii vor deveni conştienţi de modalităţile lor de învăţare şi de înţelegere. Reflectând asupra acestei experienţe la nivelul învăţării conceptuale, ei pot ajunge să înţeleagă că libertatea de gândire şi de expresie nu sunt doar condiţiile pentru luarea deciziilor democratice, dar, de asemenea, pentru lectură şi învăţare.