Lecţia 4: Dreptatea socială
Living Democracy » Textbooks » A trăi în democraţie » Partea 1: Individ şi comunitate » UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2: Egalitate » Lecţia 4: Dreptatea socialăCum ar trebui să facem inegalităţilor?
| Obiectiv de învăţare | Să conştientizeze problemele legate de dreptatea socială |
| Sarcinile elevilor |
Elevii discută problemele dreptăţii distributive. Elevii reflectă din nou asupra întregii unităţi de învățare. |
| Resurse | (opţional) Copii ale fișa de lucru 2.3. pentru elevi şi întrebări. |
| Metoda | Discuţie pe bază de text, lucru în perechi, gândire critică. |
Casetă de informaţiiÎn societatea noastră, nu există un consens referitor la ce înseamnă cu adevărat justiţia socială. Povestea folosită în această lecţie are scopul de a ajuta elevii să reflecteze la principiile de bază în care justiţia socială ar trebui să fie înrădăcinată, arătând în acelaşi timp complexitatea problemei. |
Lecţia
Profesorul le explică elevilor că le va da o poveste în patru părţi iar după citirea fiecărei părţi va exista o discuţie. Ca o alternativă, profesorul ar putea citi povestea cu voce tare.
Profesorul împarte apoi clasa în perechi şi dă fiecărei perechi partea 1din fișa de lucru 2.3. pentru elevi.
Profesorul poate fie să o citească cu voce tare, să solicite unui elev să o citească sau elevii o pot citi în linişte.
Copia profesorului: partea întâi
|
„S-a scurs peste o oră între momentul la care s-a dat prima alarmă şi cel în care vasul de croazieră „The Queen Maddy‟ s-a scufundat. Astfel, pasagerii au putut să se organizeze puţin înainte de a urca în ambarcaţiunile de salvare. Din cauza unei furtuni puternice, vasul s-a izbit de un tanc petrolier, ceea ce a cauzat naufragiul. O jumătate de zi mai târziu, unele dintre ambarcaţiunile de salvare au ajuns la o mică insulă stâncoasă. Avea o formă ovală, o lungime de aproximativ 1,5 km şi o lăţime de două ori mai mică, fiind parţial acoperită de o vegetaţie luxuriantă. Nu se afla nicio altă insulă la o distanţă rezonabilă. Singurii locuitori ai acestei insulei erau membrii familiei Richalone care locuiau într-o vilă luxoasă pe vârful dealului şi care deţineau întreaga insulă. Cu mulţi ani în urmă, această familie s-a stabilit pe insulă şi nu a păstrat legătura cu lumea din afară; doar au aranjat să li se livreze lunar hrană proaspătă, combustibil şi tot felul de alte bunuri necesare. Viaţa lor era bine organizată: îşi produceau singuri electricitatea de care aveau nevoie, îşi permiteau să cumpere suficientă hrană şi băutură şi aveau cu toţii parte de confortul vieţii moderne pe care şi l-au dorit. În trecut, proprietarul fusese un om de afaceri de succes. În urma unui conflict cu autorităţile în legătură cu o problemă fiscală, s-a simţit dezamăgit de viaţă şi s-a hotărât ca din acel moment să evite orice contact cu lumea din afară. Proprietarul vilei a observat ambarcaţiunile de salvare care au ancorat pe frumoasa sa insulă şi s-a apropiat de naufragiaţi.” |
Profesorul explică apoi că prima întrebare la care elevii trebuie să se gândească este dacă, în opinia lor, proprietarul insulei este moralmente obligat să permită acestor persoane să rămână pe insula lui. În scopul de a ajuta elevii să ajungă la o concluzie, profesorul va citi cu voce tare un număr de declaraţii (enumerate mai jos), şi fiecare pereche va trebui să decidă cu ce afirmaţie(ii) este de acord şi de ce. Elevii discută în perechi şi notează răspunsurile lor.
A. Proprietarul poate refuza să permită naufragiaţilor să stea pe insula lui.
B. Proprietarul poate refuza să permită naufragiaţilor să stea pe insula lui, atâta timp cât le oferă alimente şi băuturi necesare.
C. Proprietarul poate refuza să permită tuturor celor care nu sunt capabili de a plăti (cu bani, bijuterii sau prin muncă) să rămână pe insula lui.
D. Proprietarul trebuie să permită oamenilor să stea pe insula lui, atâta timp cât este necesar. Naufragiaţii au obligaţia morală de a respecta intimitatea şi bunurile proprietarului.
E. Proprietarul trebuie să permită accesul necondiţionat al naufragiaţilor pe insulă şi trebuie să îi considere co-proprietari.
Profesorul poate primi feedback de la clasă, de exemplu punând întrebări cum ar fi „Câţi dintre voi au ales declaraţia A?” „Câți au ales declaraţia B”? „De ce?”
Apoi, profesorul distribuie partea a doua a poveştii.
Copia profesorului: partea a doua
|
„Proprietarul insulei s-a hotărât să le permită naufragiaţilor să rămână o anumită perioadă. S-a aşteptat ca aceştia să îi plătească pentru serviciile sale şi hrana folosită din rezervele deţinute de el. Atâta timp cât în ambarcaţiunea lor rămăsese suficientă mâncare, nu a fost de acord să le vândă nimic. Erau 13 naufragiaţi. Victor, soţia sa însărcinată Josepha, şi cei doi copii ai lor (în vârstă de 3 şi 7 ani). Abramovitch, în vârstă de 64 de ani, era un prosper negustor de bijuterii. Era cel mai în vârstă membru al grupului şi nu avea nici rude, nici prieteni. Avea la el o colecţie de inele de aur, diamante şi alte bijuterii valoroase. John, Kate, Leo şi Alfred erau patru prieteni puternici, sănătoşi şi foarte iscusiţi. Locuiseră împreună într-o locuinţă socială pe care au amenajat-o singuri. Maria, avocată care lucra cu jumătate de normă la o universitate, putea să se deplaseze foarte greu din cauza problemelor la piciorul şi şoldul stâng (urmarea unui accident). Era însoţită de Max, asistentul său de la universitate cu care călătorea în SUA pentru a ţine un discurs la o conferinţă şi a discuta cu un editor despre publicarea unei cărţi. Ambii erau specialişti în drept penal, însă nu erau prea îndemânatici. Şi nu în ultimul rând, Marko şi prietena sa Vicky, ambii membri ai echipajului care, în ultimul moment, au luat cu ei cât de mult au putut din depozitul navei: conserve, biscuiţi, ulei şi tigăi. Toţi naufragiaţii aveau ceva bani la ei, însă şeful echipajului, Marko, avea la el o sumă foarte mare pe care o furase dintr-un apartament din ultimul port în care acostase. Pe insulă se afla un adăpost mic şi vechi pe coasta unui deal situată foarte aproape de mare. Nu avea decât o cameră care putea oferi condiţii primitive de adăpost pentru doi sau trei oameni.” |
Profesorul explică apoi că fiecare pereche trebuie să decidă cine, în opinia lor, ar trebui să aibă permisiunea de a utiliza adăpostul. Profesorul citeşte cu voce tare următoarele afirmaţii şi solicită elevilor să discute în perechi cu ce afirmaţie(ii) sunt de acord, de ce şi dacă au o altă soluţie:
A. Femeia gravidă şi copiii.
B. Cei patru prieteni tineri, care sunt singurii în măsură să îl renoveze.
C. Negustorul de bijuterii, care plăteşte pentru adăpost (prin urmare, permiţând celorlalţi să cumpere ceva de mâncare).
D. Şeful echipajului şi prietena lui, cu condiţia ca aceştia să împartă hrana lor cu restul oamenilor.
E. Avocata, care este capabilă să acţioneze ca mediator şi să soluţioneze disputele dintre naufragiaţi.
După ce raportează la rândul lor, se distribuie următoarea parte a poveștii.
Copia profesorului: Partea a treia
| „De asemenea, naufragiaţii au trebuit să hotărască ce trebuie să facă cu rezervele de hrană pe care le luase cu el şeful echipajului şi pe care nu intenţiona să le împartă cu ei. În realitate, dacă le-ar fi împărţit, ar fi însemnat că şansele de supravieţuire ale lui şi prietenei lui să se reducă foarte mult.” |
Acum perechile sunt rugate să se gândească cine ar trebui să primească hrană din proviziile navei. Profesorul citeşte din nou afirmaţiile şi solicită perechilor să discute şi să decidă cu care dintre afirmaţie(ii) sunt de acord, de ce şi dacă văd o altă soluţie.
A. şeful echipajului trebuie să aibă permisiunea de a păstra mâncarea pentru sine şi prietena lui.
B. alimentele disponibile ar trebui să fie distribuite în mod egal tuturor naufragiaţilor.
C. produsele alimentare disponibile ar putea fi cumpărate de către cel care oferă cel mai mare preţ. (cu bani, bunuri sau servicii).
După ce raportează la rândul lor, se distribuie ultima parte a poveștii.
Copia profesorului: partea a patra
În perechi, elevii discută în legătură cu cine ar trebui să ceară mâncare de la proprietar şi cum ar trebui făcut acest lucru.
| „Naufragiaţii au hotărât că mâncarea trebuie să fie împărţită, fără a se plăti nimic în schimb. L-au forţat pe Marko să le dea proviziile lui, făcând apel la sentimentul datoriei morale. După aproape o săptămână nu mai rămăsese niciun fel de mâncare, iar singura soluţia era să obţină hrană de la proprietarul vilei.” |
Apoi, profesorul citeşte următoarele afirmaţii şi întreabă cu care dintre afirmaţie(ii) sunt de acord, de ce şi dacă văd o altă soluţie.
A. Fiecare persoană ar trebui să negocieze în mod individual condiţii comerciale cu proprietarul (plata cu bani, bijuterii sau prin muncă). În acest caz, familia cu copii şi avocata şi asistentul său, în special, vor avea probleme.
B. Toate resursele disponibile (bijuterii, bani) ar trebui împărţite de toţi oamenii, indiferent de proprietarul iniţial. Alimentele cumpărate în acest mod ar trebui distribuite în mod egal. Apoi, ar putea fi cumpărate alimente suplimentare, în mod individual, în schimbul muncii.
C. La fel ca la B, dar se aşteaptă ca toată lumea să muncească în măsura în care este capabil, şi să împartă alimentele pe care le-a câştigat astfel.
D. Negustorul de bijuterii are permisiunea de a cumpăra tot ce proprietarul este gata să vândă şi să îi „ajute” pe ceilalţi cu pachete cu alimente.
După ce raportează la rândul lor, profesorul poate conduce o discuţie în clasă pentru a ajuta elevii să aplice povestea la lumea reală:
Recunoaşteţi situaţii similare în societatea noastră?
A. … în vecinătatea sau familia voastră?
B. … în ţara voastră?
C. … la scară globală?
Ce situaţii efective pe care le cunoaşteţi vă surprind pentru că sunt nedrepte în ceea ce priveşte distribuirea de alimente, apă, adăpost etc.?
A. … în vecinătatea sau familia voastră?
B. … în ţara voastră?
C. … la scară globală?
De ce?
La sfârşitul acestei lecţii, trebuie să existe o discuţie despre conceptul de bază al acestei unităţi de învățare. Profesorul ar putea decide să adauge o lecţie suplimentară. La început, profesorul ţine o scurtă prelegere folosind informaţiile de bază referitoare la egalitate şi diversitate din această unitate de învățare. El ar putea chiar să pregătească un material didactic referitor la diferite definiţii. Elevii vor reflecta apoi asupra celor patru lecţii în grupuri restrânse: Ce au discutat? Ce au învăţat? Ce întrebări noi au conştientizat? Ei vin cu sugestii referitoare la modul de a reacţiona la situaţiile de inegalitate din propriile lor vieţi.
