UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3: Diversitate şi pluralism

Cum pot oamenii să trăiască împreună în pace?

Această unitate este centrată pe trei concepte cheie: diversitate, pluralism şi democraţie. Ea explorează câteva legături dintre ele pentru a sprijini elevii în dezvoltarea atitudinilor şi aptitudinilor de care au nevoie pentru a participa la o societate pluralistă, guvernată democratic.

Pluralismul se referă la o calitate de bază a societăţilor moderne, unde este acceptată o gamă largă (dar nu atotcuprinzătoare) de convingeri religioase şi politice – diversitate – şi unde societăţile ideale închipuite de partide politice diferite pot fi incompatibile unele cu altele. De exemplu, cetăţenii care fac parte din partide socialiste radicale depun eforturi pentru a realiza o societate care ar fi complet străină pentru cetăţenii de orientare capitalistă,  de dreapta. În societăţile pluraliste, influența generală a multor tradiţii și valori, inclusiv credinţa religioasă, s-a diminuat. Indivizii pot, şi trebuie să înţeleagă singuri la ce valori aderă şi cum doresc să-şi trăiască viaţa. Societăţile pluraliste reprezintă, prin urmare, o provocare: indivizii se pot bucura de un grad mai mare de libertate personală decât oricând înainte, dar, pe de altă parte, trebuie să muncească mai mult pentru a negocia acordul şi compromisul, fără de care nicio comunitate nu poate supravieţui. Acest fapt ridică întrebarea cu privire la sistemul politic care poate oferi cel mai bun cadru pentru organizarea luării deciziilor într-o societate deschisă, pluralistă.

Într-un sistem autoritar – conducerea de către o singură parte, teocraţie, sau chiar dictatură – această problemă este rezolvată acordând unui jucător (de exemplu, unui partid sau lider) puterea de a decide în numele tuturor în legătură cu ceea ce este în interes comun. Această soluţie răspunde provocării pluralismului prin evitarea lui – prin sacrificarea libertăţii indivizilor. Potenţialul conflictului în societăţile pluraliste este suprimat, dar preţul care trebuie plătit este mare: multe probleme nu sunt rezolvate în mod corespunzător şi echitabil, deoarece acestea nu mai pot fi articulate în mod clar.

Într-o democraţie, cetăţenii sunt de acord în esenţă cu un set de principii, norme de procedură şi drepturi care le permit să nu fie de acord pe multe chestiuni, dar care oferă, de asemenea, instrumente pentru a le permite să ajungă la un acord prin mijloace non-violente. Privită în acest fel, democraţia susţine pacea în societăţile pluraliste prin formalizarea conflictului, mai degrabă decât suprimarea acestuia. Interesul comun este ceva ce urmează să fie înţeles împreună şi negociat, mai degrabă decât să fie definit în prealabil de către orice partid individual. Dezacordul şi conflictul sunt normale şi în niciun caz dăunătoare atât timp cât potenţialul lor distructiv este ţinut sub control. În democraţie ca şi formă de guvernare, prin urmare, cetăţenilor le sunt acordate drepturi de bază cum ar fi libertatea de conştiinţă, credinţă şi expresie. Când cetăţenii folosesc aceste drepturi, vor crea dezacord şi conflict, şi vor trebui să negocieze o soluţie. Pentru a asigura că sunt de acord cu privire la normele referitoare la modul de a gestiona conflictele şi a le rezolva în cele din urmă, se consideră că cetăţenii democraţiilor pluraliste încheie un contract social cu toţi ceilalţi cetăţeni, care va fi respectat în cadrul convenţiilor sociale şi politice din societatea respectivă.

Un astfel de contract social include principiul conducerii de către majoritate. Pentru unele grupuri minoritare, dezavantajul acestui fapt este că propria lor viziune radicală nu poate fi realizată niciodată prin intermediul urnei de vot. Pe de altă parte, astfel de societăţi garantează drepturile minorităţilor politice de a urmări scopurile politice legitime fără a fi împiedicate de către stat. Astfel, democraţiile pluraliste trăiesc mereu cu posibilitatea alegerii guvernelor radicale, ai căror membri ar putea fi înclinaţi să restrângă activităţile oponenţilor politici. Acesta este motivul pentru care este important să existe o legislaţie pentru drepturile şi libertăţile omului care să fie încorporată în constituţiile ţărilor democratice.

Fiecare generaţie trebuie să înţeleagă acest set complex de provocări din societăţile pluraliste şi modul în care acestea pot fi îndeplinite într-o comunitate democratică. Acest lucru include o preţuire a contractului social nescris, fără de care nicio comunitate democratică nu poate supravieţui. Educaţia pentru Cetăţenie Democratică (EDC) şi Educaţia pentru Drepturile Omului pot sprijini elevii să dezvolte înţelegerea, atitudinile şi aptitudinile de care au nevoie pentru a participa în calitate de cetăţeni.

Predarea despre diversitate şi pluralism

Elevii care urmează cursurile în materie de ECD ar trebui să fie ajutaţi să înţeleagă natura diversităţii sociale, politice, religioase şi rasiale. Ei ar trebui să fie ajutaţi să înţeleagă natura complexă a provocărilor care rezultă din această diversitate. Având în vedere că o mare parte a prejudecăţilor rezultă din lipsa conştientizării şi înţelegerii, o mare parte din bigotism se poate reduce prin intermediul examinării raţionale a atitudinilor în lumina cunoaşterii şi dezvoltării raţionamentului empatic.

Predarea pentru diversitate şi pluralism

Elevii au nevoie, de asemenea, să experimenteze discuţia democratică pentru a învăţa cum să facă faţă acesteia. Educaţia pentru Cetăţenie Democratică ar trebui, prin urmare, să profite de orice ocazie pentru a cere elevilor să-şi exprime propriile opinii pe un subiect (oricât ar fi de minor) şi să ofere justificări pentru aceste opinii. Ascultând şi răspunzând la opiniile altor elevi pe aceeaşi problemă, elevii vor dezvolta nu numai propriile lor aptitudini analitice şi expresive, dar vor dezvolta, de asemenea, dispoziţii de bază referitoare la toleranţă faţă de diversitatea morală şi politică. Ei vor dezvolta capacitatea de a accepta situaţiile de dezacord şi controversă, şi vor aprecia, de asemenea, nevoia de compromis, şi vor înţelege diferenţa dintre un compromis echitabil şi unul nedrept. Ei ar trebui să se concentreze pe probleme şi ar trebui să respecte oamenii, indiferent de opiniile şi interesele lor.

Prin experienţa proceselor discuţiei democratice, elevii vor învăţa, de asemenea, că dezbaterile deschise şi corecte cer ca anumite proceduri de bază să fie urmate, inclusiv:

• toţi participanţii care pot contribui cu ceva ar trebui aibă permisiunea de a face acest lucru;
• contribuţiile tuturor ar trebui să fie ascultate cu respect;
• participanţii ar trebui să atace argumentele, nu oamenii;
• participanţii ar trebui să se angajeze într-o dezbatere acceptând posibilitatea că propriile lor opinii ar putea fi modificate;
• dezbaterile în contradictoriu, unde participanţii argumentează de pe poziţii închise, sunt deseori mai puţin utile decât dezbaterile exploratorii, unde obiectivul nu este de a „câştiga argumentul”, ci de a „înţelege mai bine problema”.

Acest lucru marchează ECD ca o disciplină în care procesele de investigaţie şi discuţie sunt în general mai importante decât promulgarea adevărurilor date. Implicaţiile pentru predare vizează faptul că profesorii ECD dezvoltă aptitudini pentru a sprijini gândirea elevilor, în loc să o domine. Cercetările sugerează că elevii vorbesc mai mult în clasă numai atunci când profesorii vorbesc mai puţin.

UNITATEA  DE ÎNVĂȚARE 3: Diversitate şi pluralism

Cum pot oamenii să trăiască împreună în pace?