Lecţia 2: De ce nu sunt oamenii de acord?

Living Democracy » Textbooks » A trăi în democraţie » Partea 1: Individ şi comunitate » UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3: Diversitate şi pluralism » Lecţia 2: De ce nu sunt oamenii de acord?

Pe ce se bazează diferenţele?

Obiective de învăţare

Să analizeze motivele pentru care oameni au opinii diferite referitoare la aspecte importante.

Să-și dezvolte capacitatea de a discuta aspecte contestabile.

Să analizeze valorile care sunt necesare pentru a sprijini societăţile democratice.

Sarcinile elevilor 

Elevii dau declaraţii despre şi îşi apără propriile lor păreri în legătură cu o serie de aspecte.

Elevii analizează sursele dezacordurilor referitor la aspecte în dezbatere publică.

Elevii analizează influenţele referitoare la propriile lor valori.

Elevii elaborează linii directoare pentru a încuraja respectul pentru pluralism şi a asigura susţinerea calităţii respectului şi dialogului referitoare la aspecte publice.

Resurse Etichete mari pentru exerciţiul „celor patru colţuri”.
Metode

Discuţie.

Reflecţie.

Gândire critică.

Elaborarea normelor prin colaborare.

Concept cheie

Pluralism: Pluralismul există în societăţile care nu au un set oficial de interese, valori sau credinţe. Cetăţenii au dreptul la libertatea de conştiinţă, religioasă şi de exprimare. Excepţia este că părerile care ameninţă libertatea de credinţă a altor persoane sunt împotriva legii şi nu sunt tolerate. Un stat în care numai o singură religie este permisă sau în care nu este tolerată nicio religie nu va fi pluralist.

Lecţia

Profesorul solicită clasei să analizeze următoarele afirmaţii controversate, pe rând:

Sunteţi de acord sau nu?

  • Este greşit să se mănânce animale.
  • Dacă un elev este seropozitiv, el nu ar trebui să fie în aceeaşi clasă cu copii sănătoşi.
  • Pacifiştii nu ar trebui să fie obligaţi să se alăture forţelor armate.
  • Pedeapsa capitală ar trebui interzisă.
  • Locul unei femei este acasă.
  • Copiilor sub 14 ani nu ar trebui să li se permită să muncească.
  • Fumatul în clădirile publice ar trebui interzis.
  • Oamenii ar trebui să plătească impozite mai mari.
  • Libertatea de exprimare nu este bună.

Fiecare colţ al clasei are următoarele etichete:

Sunt întrutotul de acord
Sunt de acord
Nu sunt de acord
Nu sunt deloc de acord

Profesorul citeşte cu voce tare fiecare afirmaţie pe rând şi solicită elevilor să se mute în colţul corespunzător al camerei, în funcţie de părerile lor cu privire la întrebările de mai sus. Dacă ei nu se pot decide, ar trebui să rămână acolo unde sunt.

Când elevii şi-au preluat poziţiile, profesorul solicită cuiva din fiecare din cele patru colţuri să spună de ce au ales această poziţie. Nu ar trebui să aibă loc nicio discuţie în acest stadiu. Apoi, profesorul le solicită oricăror elevi care s-au răzgândit să se mute într-un colţ diferit, după caz.

Apoi, profesorul cere elevilor care nu s-au hotărât să încerce să explice de ce nu se pot decide. Ei ar trebui să scrie motivele pentru care sunt nehotărâți (de exemplu, pot avea nevoie de mai multe informaţii, nu le este clar ce vrea să se spună, pot vedea argumente de ambele părţi etc).

Exerciţiul se repetă de trei sau patru ori cu afirmaţii diferite. De fiecare dată, profesorul ar trebui să fie preocupat nu atât de mult de dezbaterea unui anumit aspect, ci de obţinerea motivelor pentru care oamenii au opinii diferite.

Într-o sesiune plenară, profesorul subliniază faptul că aceleaşi aspecte au evocat răspunsuri foarte diferite de la membrii clasei. El poate introduce apoi conceptul de pluralism şi adresa clasei următoarele întrebări, explicând că acestea pot ajuta la înţelegerea motivelor pentru care pluralismul există în societăţi:

  • Gândiţi-vă din nou la întrebările pe care le-am analizat. Care dintre ele provoacă cele mai puternice sentimente? De ce?
  • De unde ne vin ideile, valorile şi convingerile? (Acest lucru va ajuta elevii să vadă că ideile noastre cu privire la aspecte controversate pot veni din surse diferite.)

Profesorul întreabă apoi elevii în ce măsură cred ei că sunt influenţaţi de următoarele:

  • ideile părinţilor lor;
  • ceea ce cred prietenii lor;
  • religia sau cultura lor;
  • media, cum ar fi ziare, TV, Internet;
  • profesori;
  • propria lor personalitate.

Apoi, elevii lucrează individual şi aranjează elementele în ordinea importanţei lor în forma unei piramide, cu cel mai important în vârf, astfel:

element

element element

element element element

Profesorul solicită elevilor să compare piramidele lor în perechi. Care factori sunt consideraţi de către clasă în general ca fiind cei mai importanţi? Acest lucru ar putea fi descoperit evaluând elementele, după cum urmează: daţi elementelor din rândul de sus şase puncte, elementelor din rândul din mijloc patru puncte şi elementelor din rândul de jos două puncte pentru fiecare. În grupuri de patru, elevii totalizează punctele acordate fiecărui element. Comparaţi rezultatele fiecărui grup. Au fost aceiaşi factori la începutul listei referitoare la importanţă?

Profesorul explică faptul că pluralismul se dezvoltă într-o societate liberă şi deschisă. Cu toate acestea, nicio societate nu poate funcţiona fără un nivel minim de acord comun între membrii săi. El le cere elevilor să enumere unele valori sau norme care cred că ar ajuta la depăşirea valorilor sau intereselor divergente. Elevii ar putea, de exemplu să sugereze următoarele:

  • Respectaţi părerile altor oameni.
  • Încercaţi să vă puneţi în locul altor oameni.
  • Amintiţi-vă că a vorbi este mai bine decât a te certa.
  • Încercaţi să nu jigniţi.
  • Daţi-le oamenilor o şansă de a avea un cuvânt de spus.

Dacă oamenii nu se pot pune de acord, avem nevoie de un mecanism, cum ar fi votul cu scopul de a lua o decizie.