Lecţia 3: În ce privinţe sunt oamenii diferiţi?

Cât de diferite sunt nevoile oamenilor?

Lecţia

Profesorul citeşte povestea clasei (fișa de lucru 3.2.pentru elevi). Povestea aceasta abordează o serie de probleme complexe, care pot scăpa atenţiei elevilor dacă nu studiază povestea mai îndeaproape. Pentru a-i ajuta, profesorul le dă fișa de lucru 3.3.pentru elevi şi explică sarcina următoare.

Elevii lucrează în perechi pentru a identifica cât mai multe dintre problemele cu care se confruntă personalul de la Colegiul Hope. Ei le înregistrează sub formă de note în prima coloană a materialului didactic („Probleme”). Apoi, sugerează moduri în care problemele ar putea fi abordate („Soluţii”) şi îi adaugă pe cei care cred că ar trebui să fie responsabili pentru punerea în aplicare a acestor soluţii în coloana trei („Responsabilităţi”). Ultima coloană poate fi lăsat goală până la o etapă ulterioară.

Apoi, elevii prezintă, compară şi discută rezultatele lor. Pentru a susţine prezentarea elevilor, unii elevi ar trebui să pregătească un flip chart cu aceeaşi aşezare în pagină ca materialul didactic. În cazul în care un retroproiector este disponibil, materialul didactic poate fi copiat pe o folie de retroproiector pe care doi elevi o pot completa.

Discuţie în clasă

Elevii pot adresa unele din următoarele întrebări, sau profesorul poate începe discuţia întrebându-i:

• Credeţi că directorul şi-a atins scopul de a trata pe fiecare elev la fel?
• Credeţi că directorul ar trebui să respecte valorile părinţilor refugiaţi şi să educe băieţii şi fetele separat? Gândiţi-vă la argumente de ambele părţi.
• Ar fi mai bine dacă copiilor refugiaţi li s-ar preda separat de restul elevilor? Enumeraţi avantajele şi dezavantajele fiecărei abordări, în primul rând pentru elevi şi mai apoi pentru comunitatea mai largă.

În loc să discute toate întrebările, elevii ar trebui să aibă timp pentru a explora o întrebare în detaliu. Este important ca ei să înţeleagă că, într-o societate pluralistă, oamenii au nevoi diferite şi că acest lucru poate duce la un conflict. Prin urmare, este important să se rezolve aceste conflicte în mod corect, acordând o atenţie deosebită tuturor indivizilor şi grupurilor (a se vedea Unitatea de învățare 4 pentru mai multe detalii privind soluţionarea conflictelor). În acest studiu de caz, şcoala poate fi privită ca o micro-societate în care cetăţenii tineri se confruntă cu acelaşi tip de probleme care există în societate în general.

Următoarele aspecte arată cât de bogat este acest studiu de caz, şi că problemele merită studiate. Pentru un studiu mai amplu, va fi necesară o lecţie suplimentară. Profesorul trebuie să decidă dacă să selecteze anumite aspecte, în funcţie de timpul disponibil şi nivelul de interes al elevilor.

Cât de diferite sunt nevoile educative ale copiilor?

Întrebările cheie la care elevii trebuie sa răspundă sunt, desigur, modul în care aceste probleme pot fi rezolvate şi dacă oricare dintre aceste probleme ar trebui să fie ignorată de către şcoală (şi dacă da, de ce).

La aceste întrebări se poate răspunde în două moduri: în primul rând, luând în considerare nevoile cui ar fi afectate de rezolvarea sau ignorarea unei anumite probleme, şi în al doilea rând, identificând acele probleme care ar putea fi rezolvate de către comunitatea şcolară. Urmând prima cale, elevii vor înţelege mai bine nevoile specifice ale elevilor refugiaţi (şi locali) dacă analizează următoarea întrebare: „Ce drepturi ale omului – sau drepturi ale copiilor – le-au fost refuzate copiilor refugiaţi”?

Iată câteva categorii de nevoi educaţionale. Elevii ar trebui să găsească exemple ale acestora în poveste şi să le introducă în a patra coloană din materialul didactic:

• emoţională;
• de învăţare;
• religioasă;
• culturală;
• de limbă;
• fizică.

Pentru fiecare categorie, elevii trebuie să dea exemple proprii.

Responsabilitatea şi limitele ei

Problemele specifice ridicate în poveste ar trebui să conducă la o discuţie mai generalizată despre drepturi egale şi educaţie.

Cât de uşor este să se ofere cea mai bună educaţie pentru fiecare copil, în funcţie de nevoile sale? Ce poate face o şcoală, şi ce probleme necesită sprijin din exterior, de exemplu finanţarea suplimentară de către consiliul local?

Aici, elevii urmează a doua cale, şi această analiză duce la o viziune importantă – de obicei, problemele complexe nu pot fi rezolvate prin luarea unei măsuri importante, care în acest caz înseamnă, de exemplu, extinderea şcolii, angajarea de personal special instruit etc. Aceste măsuri de reformă educaţională ar fi foarte dezirabile, dar ele nu se pot întâmpla, deoarece depind de deciziile politice (cum să se atribuie banii de impozit, de exemplu), care sunt decise de către alţii (cum ar fi consiliul local orăşenesc sau Ministerul Educaţiei). Oamenii care se gândesc numai să ia astfel de măsuri aparent radicale pot, de fapt, să sfârşească prin a nu face nimic decât să arunce vina pe alţii. Pe de altă parte, lucrurile pot fi, de asemenea, îmbunătăţite făcând paşi mici, care în acest studiu de caz înseamnă a analiza acele părţi ale problemei pe care directorul, profesorul, elevii sau părinţii le-ar putea schimba mâine – în cazul în care ar vrea, sau în cazul în care putea fi de acord.

În acest caz coloana a treia din materialul didactic este importantă. Cine este responsabil, adică cine are puterea de a schimba ceva? Elevii pot discuta dacă paşii mici – îmbunătăţirile accesibile comunităţii şcolii – sunt suficienţi, şi unde au limitări. Aceştia pot lua în considerare, de asemenea, o combinaţie de paşi mici, pe termen scurt, şi măsuri mai importante, care necesită timp.

Aici din nou, „şcoala este viaţă”, o micro-societate. Discutarea strategilor pentru dezvoltarea şcolară familiarizează  elevii cu gândirea despre luarea deciziilor politice şi planificarea strategică.

Şcoala este viaţă

Elevii pot compara Colegiul Hope cu situaţia din şcoala lor, cu ajutorul ideii următoare.

„În şcoala voastră, ce obstacolele în calea educaţiei întâlnesc unii elevi? Cine credeți că are responsabilitatea de a aborda aceste nevoi (de exemplu, guvernul, directorul, personalul sau elevii)?”

Sunt posibile metode diferite de a răspunde la această întrebare. Aceasta poate face obiectul unei discuţii plenare, unui proiect de interviu cu alţi elevi, sau poate fi legată de proiectul unui ziar şcolar (a se vedea Unitatea de învățare 7).

Sarcina de scriere

În organizarea proceselor de predare şi învăţare, este important să vă asiguraţi că elevii au înţeles şi pot aplica ceea ce au învăţat. O modalitate de a face acest lucru este de a lega o discuţie plenară de o sarcină de scriere. Acest lucru dă tuturor elevilor posibilitatea să se gândească la problemele care au fost discutate în plen şi ar putea fi deosebit de util pentru cei care gândesc lent şi profund, care de multe ori au tendinţa de a rămâne tăcuţi într-un discuţie deşi au de fapt multe de spus.

Profesorul trebuie să decidă ce subiect se potriveşte cel mai bine nivelului de reflecţie şi înţelegere al elevilor. Poate fi suficient ca elevii să repete discuţia şi să odere propriul lor raţionament.

Într-un exerciţiu mai exigent, elevii se pot referi la drepturile omului şi / sau la problemele de inegalitate din societate, de exemplu:

„Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Convenţia cu privire la Drepturile Copilului prevăd că este de datoria guvernelor să ofere o educaţie fiecărui copil.

• Explicaţi dacă credeţi că şcoala a îndeplinit această obligaţie.
• Ce este necesar pentru a oferi copiilor educaţia pe care o merită?
• Cine credeţi că este responsabil pentru ca acest lucru să se întâmple?
• Ce alte domenii ale vieţii sunt afectate ca urmare a inegalităţilor din societate?
• Discutaţi”.

Rezultat sugerat al discuţiei plenare (flip chart, manual didactic completat)

Ajutor pentru Colegiul Hope