UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4: Conflict

Ce este de făcut dacă nu suntem de acord?

Conceptul de pace are o importantă dimensiune culturală. În mod tradiţional, în culturile din Orientul Îndepărtat, pacea are mai mult de-a face cu pace interioara (pacea în mintea sau inima noastră), în timp ce în lumea occidentală, pacea este înţeleasă a fi în afara indivizilor (lipsa războiului sau conflictului violent). În India, de exemplu, cuvântul pentru pace este „shanti”, care presupune o ordine perfectă a minţii sau pacea mintii. Gandhi şi-a bazat filosofia şi strategia pe un concept numit „Ahimsa”, care în linii mari înseamnă „a se abţine de la orice este nociv”. El a spus, „literal vorbind, Ahimsa înseamnă non-violenţă, dar pentru mine are un sens mult mai înalt, infinit superior. Înseamnă că nu ai voie să jigneşti pe nimeni; nu poţi avea gânduri rele, chiar şi în legătură cu cei pe care îi consideri vrăjmaşi. Pentru cel care urmează această doctrină, nu există duşmani.” În tradiţia Maya, pacea se referă la conceptul de bunăstare şi este legat de ideea unui echilibru perfect între diferitele domenii ale vieţii noastre¹⁶.

„Pacea pozitivă” descrie o stare prin care voinţa colectivă este direcţionată către promovarea păcii şi eliminarea barierelor din calea păcii. Aceasta include un angajament pentru justiţie socială, prin aceasta trecând dincolo de ideea că pacea este absenţa fricii, violenţei si războiului. Aceasta include un angajament pentru soluţionarea non-violentă a conflictelor şi urmăreşte să încurajeze capacităţile indivizilor şi grupurilor astfel încât aceştia să fie în măsură să abordeze problemele sociale într-un mod constructiv. Pentru educatorii în materie de ECD, aceasta înseamnă, de asemenea, promovarea proceselor democratice în sălile de clasă, abordând probleme legate de putere sau abuz de putere, şi căutând în orice moment să încurajeze abilităţile de ascultare şi de dialog constructiv şi un angajament de rezolvare a conflictelor¹⁷.

Este violenţa naturală? Mulţi oameni sunt convinşi că fiinţele umane sunt în mod natural violente şi că, în consecinţă, nu putem evita războaiele, conflictele şi violenţa generală în viaţa noastră şi societăţile noastre. Alţi specialişti în acest domeniu susţin că putem evita gândirea, simţirea şi acţiunile violente. Declaraţia de la Sevilia privind Violenţa, elaborată în 1986 de un grup de cercetători şi oameni de ştiinţă din multe ţări, confirmă acest lucru, afirmând că:

„1. Este ştiinţific incorect să spunem că am moştenit o tendinţă de a face război de la strămoşii noştri animalele (…) Războiul este un fenomen exclusiv uman şi nu are loc la alte animale (…).

2. Există culturi care nu s-au angajat în război de secole şi există culturi care s-au angajat în război frecvent în anumite momente şi nu în altele (…).

3. Este ştiinţific incorect să spunem că războiul sau orice alt comportament violent este programat genetic în natura noastră umană (…).

4. Este ştiinţific incorect să spunem că oamenii au (…) un „creier violent” modul în care acţionăm este modelat de modul în care am fost condiţionaţi şi socializaţi (…).”

Cei mai mulţi dintre noi sunt condiţionaţi de mediul nostru sa reacţionăm agresiv şi violent. Învăţăm să gândim, simţim şi să acţionăm agresiv şi violent, în unele cazuri. Oriunde am trăi, suntem supuşi unei presiuni sociale şi culturale care ne condiţionează să citim despre violenţă, să privim violenţa şi să auzim despre violenţă aproape constant. Programele de televiziune, reclamele, ziarele, jocurile video şi industriile de film şi muzicale contribuie foarte mult la această situaţie. Înainte de a ajunge la adolescenţă, un copil a văzut mii de crime şi acte violente doar privind la televizor. Societăţile noastre moderne, conştient sau nu, nu au nicio scuză pentru violenţă. Violenţa este văzută ca fiind de valoare pozitivă. În cele mai multe culturi, a spune nu la violenţă şi a evita violenţa fizică sau confruntarea poate fi percepută ca un semn de slăbiciune, în special pentru bărbaţi, care fac obiectul unei puternice presiuni de către cei asemenea lor, de la vârstă o foarte tânără¹⁸.

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi fişa de resurse a profesorului de la sfârşitul acestei unităţi.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4: Conflict

Ce este de făcut dacă nu suntem de acord?

16. Text din „COMPASS, a manual for human rights education with young people”, Consiliul Europei, Strasburg 2002, p. 376ff.
17. Din “A glossary of terms for education for democratic citizenship”, Karen O‟Shea, Consiliul Europei, DGIV/EDU/CIT (2003) 29.
18. Text din “COMPASS, a manual for human rights education with young people”, Consiliul Europei, Strasburg 2002, p. 380.