Lecţia 2: Aplicarea abordării în şase paşi

Living Democracy » Textbooks » A trăi în democraţie » Partea 1: Individ şi comunitate » UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4: Conflict » Lecţia 2: Aplicarea abordării în şase paşi

Cum putem evita conflictul cu vecinul?

Obiectiv de învăţare Să aplice abordarea în şase paşi.
Sarcinile elevilor Analizarea unui conflict şi găsirea de soluţii de care să beneficieze ambele părţi.
Resurse 

O copie a unuia dintre scenariile referitoare la conflicte din Fișa de lucru 4.2 pentru elevi pentru fiecare grup restrâns.

Fișa de lucru 4.2 pentru elevi

Metoda Lucru în grup

 

Casetă de informaţii

Soluţionarea paşnică a conflictelor nu se poate pune în practică pur şi simplu prin înţelegerea conceptului teoretic. Este o abilitate reală care trebuie să fie învăţată, iar această lecţie oferă o oportunitate pentru ca elevii să înveţe cum să pună în practică soluţionarea paşnică a conflictelor. Următorul pas va fi aplicarea acestor cunoştinţe într-o situaţie reală de viaţă la şcoală.

Lecţia

Profesorul începe lecţia prin a explica elevilor că sarcina lor este de a aplica abordarea în şase paşi pentru soluţionarea conflictelor în diferite situaţii de conflict.

Clasa este împărţită în grupuri restrânse de patru sau cinci elevi, şi fiecare grup primeşte o copie a Fișa de lucru 4.2 pentru elevi. Fiecare grup lucrează la unul dintre scenarii, astfel încât fiecare scenariu va fi analizat de mai mult de un grup. Elevii utilizează, de asemenea, fișa de lucru 4.1 pentru elevi intitulată „O abordare în şase paşi pentru soluţionarea conflictelor”. După ce grupurile au terminat, un purtător de cuvânt din fiecare grup prezintă cei şase paşi ai grupului întregii clase. Se face acest lucru prima dată pentru „conflictul 1”, şi apoi pentru „conflictul 2”:

După prezentările lor, profesorul conduce o discuţie în clasă despre soluţii, folosind următoarele întrebări:

  • Înţelegem „nevoile” şi „definiţia problemei”? Există întrebări nerezolvate?
  • Am putea găsi alte soluţii care credem că ar fi mai bune pe termen lung?

Într-o a doua etapă, profesorul solicită elevilor să lucreze la conflictele care au avut loc sau sunt în curs de desfăşurare în şcoală, în grupul de persoane de acelaşi tip, în ţară etc.  Ei sunt rugaţi să aleagă unul sau mai multe (în funcţie de timpul disponibil) şi să se gândească la posibilele soluţii în care ambele părţi să aibă de câştigat.

Dacă profesorul utilizează cele două studii de caz ca un mijloc de a prezenta elevilor forme de mediere, el poate oferi unele informaţii de bază despre sistemul judiciar de soluţionare a conflictelor în ţară (forme de mediere, posibilitatea de a aduce un conflict în instanţă, etc). În loc de a discuta aceste conflicte cu abordarea în şase paşi, situaţiile ar putea fi, de asemenea, exemplificate prin jocul de roluri.

În cazul jocului de roluri, un elev va juca partea A, altul partea B iar un al treilea va avea rolul de mediator. Profesorul ar putea cere apoi fiecărui grup să furnizeze feedback cu privire la modul în care au soluţionat conflictul. Diferite soluţii ar putea fi discutate, precum şi procesul de a încerca să se ajungă la o soluţie. Aceste elemente suplimentare pot dura mult mai mult timp, şi ar putea fi necesar să fie întreprinse ca o activitate extra-curriculară sau ca o unitate suplimentară.