Fişa de resurse a profesorului: Dreptul Intrenațional Umanitar (DIU)

Ce este Dreptul Internațional Umanitar (DIU)?

Dreptul Intrenațional Umanitar (DIU) cuprinde atât principiile umanitare cât şi tratatele internaţionale care încearcă să salveze vieţi şi să uşureze suferinţa combatanţilor şi non-combatanţilor în timpul conflictelor armate. Principalele sale documentele juridice sunt Convenţiile de la Geneva din 1949, patru tratate semnate de aproape fiecare naţiune din lume. Convenţiile definesc drepturi fundamentale pentru combatanţii scoşi din luptă din cauza rănilor, bolilor sau luării în captivitate şi pentru civili. Protocoalele adiţionale din 1977, care completează Convenţiile de la Geneva, extind aceste drepturi.

Pe cine protejează DIU? Mă protejează DIU?

DIU protejează membrii răniţi, bolnavi sau luaţi prizonieri ai forţelor armate şi civilii. Răniţii şi combatanţii bolnavi – indiferent de naţia căreia îi aparţin – trebuie să fie adunaţi şi îngrijiţi în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Geneva I. Ei nu pot fi ucişi, torturaţi sau supuşi experimentelor biologice. Ei trebuie să primească îngrijire adecvată şi să fie protejaţi împotriva jefuirii sau relelor tratamente. Convenţia protejează, de asemenea, lucrătorii medicali, personalul militar religios, facilităţile şi unităţile mobile medicale militare.

Combatanţii răniţi, bolnavi şi naufragiaţi pe mare sunt protejaţi prin Convenţia de la Geneva II. Ei primesc aceeaşi protecţie ca şi soldaţi pe teren, extinsă la condiţiile întâlnite pe mare. Navele sanitare sunt protejate.

Prizonierii de război (PR), protejaţi de Convenţia de la Geneva III, trebuie să fie trataţi în mod uman şi să primească locuinţe, hrană, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală adecvate. Ei nu vor fi supuşi torturii sau experimentelor medicale şi trebuie să fie protejaţi împotriva actelor de violenţă, insultelor şi curiozităţii publice. Corespondenţii de război luaţi prizonieri şi civilii autorizaţi să îi însoţească pe militari au, de asemenea, dreptul la acest statut.

Civilii sunt protejaţi în temeiul Convenţiei de la Geneva IV. Întotdeauna, părţile implicate în conflict trebuie să facă distincţie între civili şi combatanţi şi să-şi direcţioneze operaţiunile numai împotriva ţintelor militare. Civililor trebuie să le fie permis să trăiască cât mai normal posibil. Ei trebuie să fie protejaţi împotriva crimei, torturii, jafului, represaliilor, distrugerii fără discernământ a proprietăţii şi luării ca ostatici. Onoarea lor, drepturile familiei şi convingerile şi practicile lor religioase trebuie să fie respectate. Forţele de ocupaţie trebuie să asigure şi să permită trecerea în siguranţă a alimentelor şi proviziilor medicale adecvate şi înfiinţarea de zone spitaliceşti şi de siguranţă pentru răniţi, bolnavi, bătrâni, pentru copii, mame însărcinate şi mame cu copii mici. Această convenţie prevede protecţie specială pentru femei şi copii. Personalul medical din spital care îngrijeşte aceste persoane va fi respectat şi protejat.

Convenţiile de la Geneva fac apel la asistenţă umanitară, care urmează să fie oferită de către Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CIRC), societăţile naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie sau altă organizaţie umanitară imparţială, conform autorizaţiei de către părţile la conflicte.

Diferă dreptul intrenațional umanitar de drepturile omului?

Da, dar se completează reciproc. Ambele încearcă să protejeze persoanele împotriva vătămărilor şi să menţină demnitatea umană, dar abordează circumstanţe diferite şi au documente de bază diferite. DIU se aplică în perioade de conflict armat pentru a limita suferinţa provocată de război şi pentru a-i proteja pe cei care au căzut în mâinile părţii adverse. Scopul principal al DIU este de a proteja drepturile fundamentale ale combatanţilor răniţi, bolnavi şi naufragiaţi, PR şi civililor. Legislaţia privind drepturile omului se aplică în timp de pace sau război, dar este în primul rând preocupată de protejarea persoanelor împotriva încălcării de către guvern a drepturilor lor civile, politice, economice, sociale şi culturale recunoscute la nivel internaţional.

Ce prevede DIU despre copiii soldaţi?

Legislaţia umanitară interzice participarea copiilor la ostilităţi, dar soldaţii copii încă reprezintă o problemă gravă în multe părţi ale lumii. DIU impune ca copii sub 15 ani să nu fie recrutaţi în forţele armate, şi ca „toate măsurile posibile” să fie luate pentru a asigura că aceştia nu participă direct în luptă. În recrutarea celor între 15 şi 18 ani, prioritate trebuie să se acorde celor mai mari (articolul 77, Protocolul I). Din păcate, numărul copiilor care devin soldaţi, fie voluntar fie prin forţă, este în creştere. Copiii care trăiesc în zonele de conflict, în special cei separaţi de familiile lor sau marginalizaţi în alte moduri pot deveni potenţiali recruţi. Copiii sunt adesea forţaţi să se alăture unui grup armat sau să devină copii soldaţi ca un mijloc de supravieţuire.

Când se foloseşte DIU?

DIU se aplică conflictelor armate (războaielor) care au loc între naţiuni (conflict internaţional armat) sau conflictelor armate interne cum ar fi războaiele civile.

DIU se aplică atacurilor teroriste din 11 septembrie?

Deşi 11 septembrie 2001 a adus moarte şi distrugere pe o scară pe care o asociem războiului, nu este clar că se aplică DIU . Această legislație se aplică conflictului armat între state (conflict armat internaţional) sau conflictelor armate interne, cum ar fi războaiele civile. În cazul în care atacurile şocante asupra obiectivelor civile din New York şi Washington au fost comise de o reţea teroristă care operează pe cont propriu, atunci ele sunt crime oribile, mai degrabă decât acte de război la care s-ar aplica LUI DIU.

DIU prevede o protecţie specială pentru femei?

Da. Deşi femeile se bucură de aceeaşi protecţie generală legală ca şi bărbaţii, Convenţiile de la Geneva recunosc principiul că „femeile trebuie să fie tratate cu toată consideraţia datorată sexului lor” (articolul 12, CG I şi II, articolul 14, CG III). Acest lucru înseamnă că o protecţie suplimentară este oferită pentru a aborda nevoile specifice ale femeilor care rezultă din diferenţele de gen, onoare şi pudoare, sarcină şi naştere. De exemplu, femeile prizoniere de război sau deţinute vor fi cazate în încăperi separate de cele ale bărbaţilor, sub supravegherea imediată a altor femei. Femeile trebuie să fie protejate „împotriva violului, prostituţiei forţate sau oricărei forme de atentat la pudoare” (CG IV, articolul 27, de asemenea, articolul 75 şi 76, Protocolul I). În ceea ce priveşte expedierea materialelor şi mijloacelor de urgenţă, „femeile însărcinate, cazurile de maternitate şi mamele care alăptează” urmează să primească prioritate (articolul 70, Protocolul I). Pentru a afla mai multe despre problemele femeilor în conflictele armate, precum şi despre rezistenţa pe care multe au arătat-o, a se vedea studiul recent privind „Femeile înfruntând războiul” pe www.womenandwar.org.

Cum protejează DIU copiii?

LUI interzice atacurile împotriva civililor şi indică protecţie specială pentru copii. Toţi civilii trebuie să fie protejaţi împotriva crimei, torturii, jafurilor, represaliilor, distrugerii fără discernământ a proprietăţii şi luării ca ostatic. Onoarea lor, drepturile familiei, convingerile şi practicile lor religioase trebuie să fie respectate. Forţele de ocupaţie trebuie să asigure şi să permită trecerea în siguranţă a alimentelor şi proviziilor medicale adecvate şi înfiinţarea de zone spitaliceşti şi de siguranţă pentru răniţi, bolnavi, bătrâni, copii, mame însărcinate şi mame cu copii mici. Dispoziţii speciale răspund, de asemenea, la nevoile copiilor neînsoţiţi de familie, nevoile psihosociale şi de comunicare familială.

Trebuie să existe prevederi pentru copiii sub 15 ani care sunt orfani sau separaţi de familiile lor. Aceştia trebuie să fie capabili să-şi practice religia iar educaţia lor trebuie să fie facilitată.

Constituie o încălcare a DIU faptul că civilii sunt omorâţi în timpul războiului?

Protejarea civililor este un obiectiv major al DIU. În conformitate cu Convenţia de la Geneva IV, civilii sunt protejaţi de crimă şi li se permite să ducă o viaţă normală, în cazul în care securitatea permite acest lucru. Protocolul adiţional I din 1977 oferă mai multe detalii extinzând protecţia civilă în conflictele armate internaţionale. Deşi Statele Unite au semnat Protocolul I, încă nu l-au ratificat. Chiar şi aşa, Statele Unite au declarat că vor respecta aceste prevederi, care sunt considerate de mulţi a fi o codificare a legislaţiei cutumiare larg acceptate, dezvoltate pe o perioadă de sute de ani.

Regula de bază cu privire la principiul distincţiei este prevăzută la articolul 48 din Protocolul I, care prevede: „Pentru a se asigura respectarea şi protecţia populaţiei civile şi a obiectivelor civile, părţile în conflict trebuie să facă în orice moment distincţia dintre populaţia civilă şi combatanţi şi între obiectivele civile şi obiectivele militare şi, în consecinţă, să îşi direcţioneze operaţiunile numai împotriva obiectivelor militare.” În plus faţă de interzicerea atacurilor directe, DIU interzice, de asemenea, atacurile fără discernământ asupra civililor. Acestea pot apărea, de exemplu, atunci când un atac al forţelor armate asupra unui obiectiv militar nu ia în considerare consecinţele excesive negative asupra civililor (articolul 41 din Protocolul I).

Cu toate acestea, nu toate decesele civile sunt ilegale în timpul războiului. DIU nu scoate în afara legii conflictul armat, ci încearcă să echilibreze dreptul legal recunoscut al unei naţiuni de a ataca obiectivele militare legitime în timpul războiului cu dreptul populaţiei civile de a fi protejată de efectele ostilităţilor. Cu alte cuvinte, având în vedere caracterul războiului, DIU anticipează o anumită cantitate de „daune colaterale”, care, uneori, din păcate, poate include victime în rândul civililor.