Lecţia 2: De ce ar trebui oamenii să respecte legea?

Living Democracy » Textbooks » A trăi în democraţie » Partea 2: Asumarea răspunderii » UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6: Responsabilitate » Lecţia 2: De ce ar trebui oamenii să respecte legea?

Care sunt cele mai bune motive pentru a respecta legea?

Obiective de învăţare

Să exploreze natura responsabilităţilor legale ale persoanelor.

Să exploreze diferența dintre obligaţiile morale şi legale.

Sarcinile elevilor

Elevii analizează o dilemă morală într-o discuţie plenară.

Elevii evaluează în mod critic motivele pentru respectarea legii.

Elevii sugerează situaţii în care o îndatorire morală ar putea anula îndatorirea de a respecta legea.

Resurse

Copii ale poveştii „Dilema lui Schmitt”.

Hârtie pentru sarcini în scris.

Tablă.

Metode

Analiză comună a dilemei morale.

Analiză susţinută de profesor.

Redactarea poveştii.

Discuţie cu toată clasa.

Învăţare conceptuală

Lege: O normă stabilită de un guvern local sau naţional.

Stat de drept: În societăţile democratice, guvernele şi cei care deţin puterea sunt supuşi legii ţării respective. Puterea este preluată în mod democratic în conformitate cu normele din constituţia ţării şi nu ca urmare a forţei sau războiului. Oamenii au o îndatorire generală de a respecta legea deoarece acest lucru este decis la nivel democratic.

Îndatorire legală: Obligaţiile pe care oamenii şi le-au stabilit în baza legii.

Responsabilitate morală: Obligaţiile personale pe care oamenii le simt în baza convingerilor lor despre ce este bine şi rău.

Lecţia

Profesorul prezintă povestea „Dilema lui Schmitt” şi solicită elevilor să lucreze în perechi pentru a analiza dacă Schmitt ar trebui să încalce legea şi să fure banii sau nu. Profesorul scrie opinii diferite pe tablă pentru a stabili dacă Schmitt ar trebui să fure bani.

Profesorul solicită elevilor să aleagă o opinie cu care sunt de acord şi să adauge propriul lor motiv în scris:

  • Schmitt ar trebui să fure bani, pentru că …
  • Schmitt nu ar trebui să fure bani, pentru că …

Profesorul observă seria de motive sugerate de elevi pe tablă. De exemplu:

„El ar trebui să fure banii, pentru că viaţa fiicei sale este mai importantă decât legea împotriva  furtului”;

„El nu ar trebui să fure banii, pentru că ar putea fi prins”; sau

„El nu ar trebui să fure, pentru că este greşit să se încalce legea”.

Diferitele motive sunt apoi discutate în clasă. De ce sunt ele diferite? Sunt unele motive mai bune decât altele? Profesorul cere apoi elevilor să completeze această propoziţie:

”În general, este greşit să se încalce legea, deoarece …”

Ca o alternativă, profesorul ar putea cere clasei să se gândească la cât mai multe motive pentru care este greşit să se încalce legea. De obicei, răspunzând la această întrebare, oamenii vin cu o serie de răspunsuri, inclusiv următoarele:

„Este greşit să încalce legea, deoarece:

  • ai putea fi prins şi pedepsit;
  • legea protejează oamenii de rău şi este greşit să faci rău altor persoane;
  • toată lumea şi-ar pierde controlul dacă legea nu i-ar opri;
  • încălcarea legii subminează încrederea în rândul oamenilor;
  • societatea are nevoie de lege şi ordine pentru a supravieţui, fără legi va fi haos;
  • încălcarea legii încalcă drepturile individuale ale oamenilor, cum ar fi drepturile lor la proprietate sau la viaţă”.

Profesorul atrage atenţia clasei că oamenii au o serie de motive pentru a respecta legea. Unele dintre acestea au de a face cu urmărirea intereselor personale, alte motive arată interes pentru alte persoane, iar unele arată o preocupare pentru bunăstarea societăţii în ansamblu (a se vedea nota de mai jos).

Pentru a ilustra aceste concepte, profesorul ar putea desena o serie de trei inele concentrice pe tablă scriind „sine”, „alţii” şi „societate” în fiecare inel, pornind de la inelul interior. Diferitele motive ar trebui scrise în zona corespunzătoare.

Profesorul subliniază faptul că respectarea legii în sine nu este neapărat un semn de „bun cetăţean”. Multe fapte greşite au fost comise de oameni care de fapt respectau legea, spunând că au doar „îşi fac datoria”. Pe de altă parte, povestea arată că periodic, este posibil ca chiar şi oameni buni să ia în considerare încălcarea unei anumite legi pentru un motiv bun din punct de vedere moral.

Pentru a sprijini înţelegerea de către elevi a echilibrului dificil dintre sarcinile legale şi responsabilităţile morale, profesorul le cere apoi elevilor să scrie propriile lor poveşti în care oamenii (pentru motive întemeiate) iau în considerare încălcarea legii. Exemplele ar putea fi depăşirea limitei de viteză în caz de urgenţă sau sfidarea unei legi pentru că este rea sau nedreaptă.

Unii dintre elevi citesc cu voce tare exemplele lor în discuţia cu toată clasa. Profesorul subliniază apoi deosebirea dintre responsabilităţile morale (pe care oamenii le iau asupra lor ca parte a propriilor lor valori şi convingeri) şi îndatoririle legale, care sunt impuse de guverne. Tensiunile între aceste două tipuri de responsabilitate pot determina cetăţenii să critice unele legi cu care nu sunt de acord şi să lucreze la modificarea lor. Ei pot chiar, uneori, decide să încalce unele legi pentru motive pozitive din punct de vedere moral. Istoria oferă multe exemple de situaţii în care oamenii au încălcat legile pentru a protesta împotriva lor sau a se revolta împotriva guvernelor tiranice. Profesorul ar trebui să ilustreze acest lucru cu câteva exemple locale. El ar trebui să sublinieze faptul că astfel de acţiuni nu ar trebui să fie tratate cu superficialitate din cauza pericolului de subminare a statului de drept, de care depind democraţiile stabile.

Notă

Dilema morală oferită în această lecţie nu este diferită de celebra „Dilemă a lui Heinz”, concepută de Lawrence Kohlberg, psiholog american, în 1950. Aceasta a fost una dintr-un număr de dileme pe care Kohlberg și colegii săi le-au distribuit tinerilor între 10 şi 25 de ani, din trei în trei ani, aproximativ. S-a constatat că în timp, tinerii, în medie, au progresat de la folosirea raţionamentului centrat pe sine atunci când sunt mici, la utilizarea raţionamentului centrat pe mai multe persoane din adolescenţa timpurie. Apoi, în mijlocul adolescenţei, cei mai mulţi dintre ei au arătat un progres în ceea ce priveşte raţionamentul centrat pe societate, deşi contextul şi tipul dilemei poate influenţa tipul de raţionament pe care îl folosesc oamenii la un moment dat. S-a demonstrat că copiii mai mici consideră normele şi legile ca inflexibile şi bazate nu pe scop social, ci numai pe autoritatea legiuitorului. Până la adolescenţă, tinerii sunt mult mai conştienţi de faptul că legile au scopuri sociale, care pot fi analizate, interogate şi criticate ca fiind greşite sau neloiale din punct de vedere moral.