Lecţia 3: A cui problemă este?

Cum sunt împărţite responsabilităţile sociale?

Lecţia

Profesorul prezintă scrisoarea imaginară trimisă ziarului local. Aceasta conţine plângeri în legătură cu două probleme sociale care îi îngrijorează pe locuitorii unui oraş.

Profesorul le cere clasei de elevi să: a) identifice problemele şi b) să facă o listă (pentru ambele probleme) cu oamenii care ar putea fi responsabili. Profesorul poate ajuta în acest proces desenând pe tablă o schemă, așa cum se indică mai jos.

Cine este implicat în orice fel în această problemă?

Lucru în grup

Pasul 1

Împărţiţi clasa în grupuri de trei sau patru persoane. Daţi fiecărei persoane din grup un număr de puncte egal cu numărul părţilor implicate.

Pasul 2

Fiecare membru al grupului împarte mai întâi punctele părţilor în funcţie de modul în care consideră că ar trebui împărţită răspunderea pentru problemă. De exemplu, s-ar putea ca copiii şi câinii să nu primească niciun punct, dar proprietarii câinilor şi politicienii ar putea împărţi punctele între ei sau unul ar putea primi mai multe puncte decât celălalt.

Pasul 3

Atunci când fiecare membru al grupului s-a decis, îşi împărtăşesc pe rând ideile unii cu alţii, prezentând motivele. Elevii se pot răzgândi în acest stadiu. În final, fiecare grup totalizează punctele acordate fiecărei părţi. Această situație reprezintă modul în care grupul ca întreg consideră că ar trebui împărţită răspunderea pentru această problemă.

Profesorul discută cu întreaga clasă concluziile la care au ajuns  grupurile. Profesorul explorează diferitele opinii exprimate, obţinând de la elevi motivele care stau la baza acestor judecăți.

Dacă timpul permite, repetaţi exerciţiul cu problema mizeriei şi gunoiului. Sau înlocuiţi cu o problemă mai relevantă pentru localitatea şcolii sau mai provocatoare pentru capacitatea grupului.

Notă

Problemele din aceste exemple sunt adecvate pentru elevii care nu au încă foarte mare experienţă în discutarea problemelor politice. Acest lucru se întâmplă pentru că acestea sunt concrete, vizibile şi relativ uşor de înţeles (deşi sunt destul de dificil de rezolvat). Clasele mai mari sau mai avansate ar trebui să fie solicitate să discute probleme mai sofisticate, cum ar fi şomajul sau rasismul, folosind acelaşi tip de cadru conceptual.

Pasul 4: Discuţie care rezultă din exerciţiu

În sesiunea plenară finală, profesorul solicită elevilor să se gândească dacă oamenii îşi asumă, în general, responsabilitatea pentru acţiunile lor. Dacă nu, să se gândească cum ar putea fi convinşi să facă acest lucru. Va ajuta educația în vreun fel? Sau este necesar să se creeze noi legi sau să se introducă sancţiuni mai mari? În cazul în care guvernul local sau naţional acceptă responsabilitatea pentru anumite probleme, întrebaţi-i pe elevi despre costul probabil şi cum ar trebui să fie plătit acesta. Profesorul ar putea cere clasei, de asemenea, să se gândească la rolul tinerilor în rezolvarea problemelor sociale de acest gen. Aceştia ar trebui să fie scutiţi de răspundere din cauza vârstei lor? Este corect ca tinerii să lase problemele comunităţii în sarcina adulţilor? Astfel de probleme ar putea constitui baza unei sarcini individuale de scriere.

Profesorul explică necesitatea ca politicienii locali şi naţionali să fie conştienţi de probleme pe măsură ce acestea se dezvoltă. Politica înseamnă adesea a aborda problemele comune ca o comunitate. Aceasta nu înseamnă că guvernele pot rezolva orice problemă, şi multe probleme nu ar apărea dacă oamenii şi-ar asuma o mai mare responsabilitate pentru consecinţele acţiunilor lor de la bun început.