Lecţia 4: Norme cu privire la probatoriu
Living Democracy » Textbooks » A trăi în democraţie » Partea 4: Putere şi autoritate » UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8: Norme şi lege » Lecţia 4: Norme cu privire la probatoriuCe probe ar trebui să conteze într-o instanţă?
| Obiectiv de învăţare | Înţelegerea normelor în materie de probe într-o instanţă. |
| Sarcinile elevilor | Analizarea tipului de probe care ar trebui să conteze într-o instanţă şi a tipului de probe pe care ar fi greşit să le folosească. |
| Resurse | Cartonaşe de discuţii (Material didactic pentru elevi 8.2) pentru fiecare grup de 4-6 elevi. |
| Metoda | Lucru în grup şi discuţie cu întreaga clasă. |
Casetă de informaţiiUnul dintre elementele cheie din orice sistem de justiţie penală este un set de reguli care determină tipurile de probe care ar trebui şi nu ar trebui să fie utilizate într-o instanţă pentru ca procesul să fie corect. De exemplu, este corect să se utilizeze proba prin „zvon” (adică proba care nu este direct experimentată de un martor ci care le este raportată de altcineva), proba obţinută ca urmare a torturii sau a ameninţării cu violenţa sau proba obţinută prin „întrebări care sugerează răspunsul”, adică întrebări care pun cuvinte în gura unui martor? |
Lecţia
Profesorul începe lecţia prezentând următoarea prevedere din ECHR (1950), atât în formă scrisă cât şi verbală pe tablă sau un flip chart:
|
„Se presupune că toată lumea acuzată de o infracţiune are prezumţia de nevinovăţie până când se dovedeşte vinovăţia în conformitate cu legea.” Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950), art. 6, Nr. 2 |
Profesorul invită elevii să explice această prevedere. Profesorul poate adăuga categoria de prezumţie iniţială de nevinovăţie. Elevii ar trebui să înţeleagă importanţa acestui principiu pentru un proces echitabil, şi ar trebui să afle că o persoană acuzată poate fi condamnată numai în cazul în care s-au dat probe suficiente pentru a dovedi vinovăţia acesteia. În această lecţie, elevii vor analiza normele în materie de probe într-o instanţă.
Elevii ar trebui să formeze grupuri de 4-6 membri.
Profesorul le povesteşte apoi grupurilor despre un proces penal care are loc. Este vorba de un tânăr numit Manuel, care este acuzat de furtul unui autoturism aparţinând unui domnului Kay. Maşina a dispărut din afara casei domnului Kay târziu într-o seară si a fost descoperită abandonată în afara satului în dimineaţa următoare. Fusese stropită cu benzină şi i se dăduse foc. Manuel a fost arestat de poliţie o săptămână mai târziu şi acuzat de furt şi daune penale.
Profesorul dă apoi fiecărui grup un set de cartonaşe de discuţie. Fiecare dintre cartonaşe conţine o dovadă pe care urmărirea penală o utilizează în instanţă pentru a încerca să dovedească faptul că Manuel este vinovat.
Profesorul roagă grupurile să:
- pună probele în ordine – de la cea mai puternică la cea mai slabă;
- decidă dacă orice probe ar trebui să fie excluse întrutotul pentru că fie sunt irelevante, fie abuzive.
Grupurile îşi prezintă ideile restului clasei şi încearcă să cadă de acord cu privire la acele dovezi care ar trebui să fie acceptate şi cele care ar trebui să fie excluse întru-totul.
Profesorul solicită elevilor să se întoarcă la grupurile lor şi să se gândească:
- Ce întrebări aţi dori ca instanţa să adreseze acestor martori sau lui Manuel acum? De ce?
- Există tipuri de întrebări pe care nu ar fi corect ca instanţa să le adreseze? Dacă da, ce tip şi de ce?
Grupurile prezintă ideile lor şi clasa, lucrând împreună, încearcă să întocmească liste cu tipuri de probe şi tipuri de întrebări în legătură cu care ei cred că ar fi greşit să fie utilizate într-o instanţă de judecată.
Dacă timpul permite, această lecţie poate duce la o activitate de cercetare. Pentru tema pentru acasă, elevii sunt rugaţi să cerceteze normele cu privire la probatoriu care se aplică în procesele penale din ţara lor şi să prezinte constatările lor clasei în următoarea lecţie.
