Lecția 4: Ce slujbă mi se potriveşte?

Criteriile mele pentru alegerea unei slujbe

Descrierea lecţiei

1. Elevii acceptă sau refuză o ofertă de loc de muncă

Profesorul prezintă subiectul

Profesorul prezintă subiectul, făcând referire la flipchartul pe care este reprezentat triunghiul cu alegerile cheie. La ultima lecţie, elevii au discutat despre complexitatea pe care o implică cele trei alegeri cheie cu privire la locul de muncă, un partener şi familie.

În această lecţie, elevii se vor concentra pe una dintre aceste trei alegeri cheie – locul lor de muncă în viitor.

Profesorul le explică elevilor că pentru a începe, trebuie să-şi imagineze pur şi simplu că acum li se va oferi o slujbă. Profesorul le va prezenta oferta pe un cartonaş. Elevii sunt liberi să decidă dacă acceptă sau nu această ofertă.

Profesorul prezintămodul de lucru–o simplă simulare a pieţei locurilor de muncă

Profesorul distribuie fişa pentru elevi 1.3 şi le cere elevilor să completeze pe primul rând: au deja o slujbă pe care au ales-o sau au făcut o alegere? Dacă nu, aşteaptă următorul pas.

Profesorul explică regulile. Atunci când elevii vor primi un cartonaş cu o ofertă de loc de muncă, trebuie să decidă dacă o acceptă sau nu. Notează motivele pe fişa de lucru.

Apoi pot căuta o altă slujbă. Elevii pot face schimb de slujbe între ei sau pot schimba cartonaşul cu unul de pe catedră. Înregistrează toate ofertele şi precizează care sunt motivele pentru care le acceptă sau le refuză.

Dacă găsesc o slujbă care le place, atunci păstrează cartonaşul. Dacă pun cartonaşul jos fără a lua altul, atunci sunt şomeri.

Înainte să înceapă simularea pentru piaţa locurilor de muncă, elevii trebuie să aibă o idee clară despre reguli şi rolurile lor.

Profesorul distribuie câte un cartonaş pentru fiecare elev. Mulţi vor protesta probabil şi vor dori să scape imediat de oferta pe care au primit-o. Dacă este necesar, profesorul le reaminteşte care este sarcina – să înregistreze pe fişă motivele pentru care nu vor un anumit loc de muncă.

Elevii participăla simulare–caută un loc de muncă

După ce elevii au primit cartonaşele cu ofertele, sunt lăsaţi pe cont propriu. Profesorul observă câţi elevi acceptă oferta pe care au primit-o şi le reaminteşte să noteze pe scurt motivele înainte de a face schimb de locuri de muncă.

2. Elevii prezintă criteriile pentru alegerea unei slujbe

Elevii identifică criteriile cheie pentru slujba pe care o aleg

Elevii sunt aşezaţi într-un pătrat sau un cerc deschis pentru a sprijini comunicarea.

Profesorul le cere să ridice mâna: Cine a acceptat oferta? Cine nu a acceptat-o?

La următorul pas, profesorul le cere elevilor să  formeze grupuri de 4 – 6 membri şi să vorbească despre criteriile lor. Sarcina lor este să prezinte o listă de trei criterii cheie cu care sunt toţi de acord.

După cinci minute, reprezentanţii grupurilor prezintă rezultatele şi un al doilea membru al echipei scrie criteriile pe tablă sau pe un flipchart. Punctele care sunt avute în vedere de mai multe grupuri sunt marcate corespunzător pentru a evidenţia importanţa lor. Rezultatul poate arăta astfel:

Elevii identifică criterii cheie pentru alegerea unei slujbe

Dacă grupurile au menţionat în mod repetat anumite criterii pentru alegerea unui loc de muncă, elevii se gândesc acum dacă aceste criterii sunt în mod deosebit importante. Îşi împărtăşesc opiniile şi le motivează.

Pe de o parte, elevii sunt liberi să-şi urmeze preferinţele personale, prin urmare nu este necesar ca să cadă de acord cu privire la aceste criterii. De exemplu, un venit mare poate fi mai important pentru un elev, în timp ce altul insistă pentruweekend-uri libere şi un program de lucru flexibil. Există totuşi un lucru pe care profesorul trebuie să se asigure că elevii l-au înţeles.

Toţi dorim să evităm să ajungem şomeri, deci este destul de uşor de înţeles că siguranţa locului de muncă are adesea o mare prioritate. Totuşi, evoluţiile economice sunt greu de anticipat, iar elevii vor avea parte de concurenţă peste tot. Elevii trebuie să aleagă o slujbă sau cel puţin o categorie profesională („drept” – „medicină”) atunci când termină şcoala şi vor încerca să obţină această slujbă după ce îşi vor termina studiile sau perioada de formare. Nimeni nu poate să prevadă cu siguranţă care vor fi şansele lor peste patru sau cinci ani.

Prin urmare, elevii trebuie să includă două criterii:

1. Ce mă interesează şi ce mi-ar plăcea să fac?
2. La ce mă pricep? Care sunt punctele mele forte? Ce pot să fac cel mai bine în condiţii de concurenţă?

Profesorul le acordă elevilor un anumit timp să se gândească la aceste lucruri şi să răspundă.

Elevii problematizează aplicarea criteriilor

Atunci când se vor gândi cum să aplice aceste două criterii cheie pentru a alege un loc de muncă, elevii vor deveni probabil conştienţi de dificultăţile implicate. Cea de-a doua întrebare de mai sus este cea mai uşoară la care pot găsi un răspuns. Cu ajutorul părinţilor şi prietenilor, şi de asemenea al profesorilor, îşi pot explora profilul specific de competenţe.

Prima întrebare pune mai multe probleme, deoarece elevii au nevoie de informaţii despre cerinţele profesionale specifice şi evoluţia locurilor de muncă. Profesorii nu sunt experţi în domeniul carierelor profesionale, aşa că şcoala îşi atinge limitele aici, iar elevii trebuie să găsească singuri informaţiile. Elevii experimentează acum libertatea de alegere şi construirea identităţii ca pe un lucru într-adevăr solicitant.

În multe ţări, şcolile îi sprijină pe elevi prin scheme de observare la locul de muncă. Acest model este recomandat ca o activitate suplimentară pe care elevii, părinţii şi agenţii economici o vor aprecia şi sprijini.

Extindere: proiect de observare la locul de muncă

Problemele cu care se confruntă elevii şi cum îi pot ajuta proiectele de observare la locul de muncă

Elevii ştiu cât este de importantă alegerea unei slujbe potrivite pentru viaţa lor viitoare. Au înţeles care sunt criteriile esenţiale atunci când fac alegerea, dar şi-au dat seama şi că nu pot aprecia ce cerinţe profesionale specifice se potrivesc cu talentul, competenţele şi interesele lor, fără a dispune de informaţii relevante, actualizate. Un proiect de observare îi poate ajuta foarte mult pe elevi să obţină aceste informaţii.

Sarcina elevilor

Elevii caută o slujbă despre care cred că îndeplineşte criteriile lor. Petrec câteva zile lucrătoare cu o persoană care are slujba respectivă. Observă ce face aceasta şi cu cine colaborează. Cu ajutorul unui chestionar (a se vedea fişa pentru elevi 1.4), îi iau un interviu partenerului lor în proiect. Dacă este posibil, duc la îndeplinire unele sarcini pentru a căpăta experienţă practică (ca la un stagiu de practică). Orarul şcolar este înlocuit de programul de lucru specific slujbei respective. Aşadar, dacă un chirurg începe o operaţie la ora 6 dimineaţa, elevul ar trebui să fie cu el în sala de operaţii (pentru a afla, de exemplu, dacă poate suporta să privească o operaţie).

Elevii scriu un raport, pe baza chestionarului. Raportul poate fi predat profesorului şi notat, ceea ce poate fi un stimulent pentru ca elevii să se ocupe în mod corespunzător de această sarcină. Elevii sunt sfătuiţi să ia notiţe zilnic şi să scrie raportul în cursul săptămânii de lucru şi nu mai târziu – un exerciţiu de management eficient al timpului.

Raportul ar trebui să arate ca o relatare sistematică mai debrabă decât un jurnal personal, pentru a se asigura că elevii se concentrează pe criterii cheie atunci când aleg un loc de muncă.

Elevii trebuie să găsească singuri persoanele pe care să le observe lucrând, ajutaţi de părinţi, familii şi prieteni de familie. În mod ideal,  nu ar trebui să îşi viziteze părinţii sau rudele la locul de muncă.

Sprijin din partea şcolii şi al profesorilor

Elevul îndeplineşte rolul principal şi este responsabil pentru rezultat. Şcoala oferă ocazia, stabileşte cadrul, autorizează proiectul şi clarifică aspectele legale (acordul ministerului relevant, asigurări). La început, şcoala contactează şi părinţii, care au un rol important (a se vedea mai jos).

La cerere, elevilor li se poate înmâna un acord scris atunci când caută o oportunitate de observare la locul de muncă. După ce proiectul s-a sfârşit, directorul trimite o scrisoare de mulţumire către toţi partenerii care i-au găzduit pe elevi.

Dacă este posibil, profesorul îi vizitează pe elevi în cursul desfăşurării proiectului. Pe tot parcursul proiectului, un profesor trebuie să fie disponibil la telefon pentru a reacţiona rapid în caz de urgenţă.

Activitate de încheiere

Recomandăm notarea rapoartelor pentru a accentua importanţa lor. Profesorul trebuie trateze rapoartele cu respect, deoarece sunt documente personale. Trebuie să fie conştient că nu a fost prezent în timpul proiectului şi interviurilor, aşadar elevii sunt experţi în acest caz şi nu profesorul. Prin urmare, evaluarea trebuie să privească aspecte precum claritatea, coerenţa, atenţia şi gradul de finalizare. Din punctul de vedere al elevului, acest tip de sarcină oferă mai multe satisfacţii decât un test scris, iar profesorul trebuie să fie pregătit să dea note mai mari decât de obicei.

Elevii trebuie să aibă ocazia să-şi împărtăşească experienţele. Pentru aceasta este nevoie de mai mult timp decât se poate asigura în cadrul orelor normale de EDC sau ştiinţe sociale. O platformă utilă ar fi un eveniment legat de observarea la locul de muncă în cadrul şcolii. Acesta ar prezenta un interes deosebit pentru elevii mai mici care vor fi implicaţi într-un astfel de proiect un an mai târziu, precum şi pentru părinţii lor. Ar putea fi invitaţi partenerii din cadrul proiectului sau presa locală, precum şi reprezentanţi ai agenţilor economici locali.

Sprijin din partea părinţilor

În primul rând, părinţii îşi pot sprijini copiii pentru a afla care sunt punctele forte şi interesele lor. Părinţii îşi cunosc copiii încă din prima lor zi din viaţă şi pot privi dezvoltarea lor dintr-o perspectivă care diferă de cea a unui profesor. Părinţii primesc bine în general genul acesta de proiect, deoarece apreciază orice fel de sprijin acordat copiilor lor legat de găsirea unui loc de muncă. Pentru motive uşor de înţeles, părinţii tind să pună un accent prea mare pe siguranţa locurilor de muncă. Într-o economie în care schimbările se petrec rapid, părinţii sunt prin urmare mai puţin avizaţi în ceea ce priveşte planificarea carierei.

Cum se poate găsi unpartenerîn proiect pentru elevi

De obicei, elevilor li se cere să găsească un mentor pentru proiectul de observare la locul de muncă. Părinţii, şi în unele cazuri alte rude sau prieteni, pot fi de mare ajutor găsind legături pentru parteneri potenţiali. Elevii nu trebuie să accepte un compromis prea devreme în cazul în care căutarea se dovedeşte prea dificilă. Caută o oportunitate de observare, nu un loc de muncă. Dacă nu se găseşte nicio persoană pentru o anumită slujbă, cum ar fi crainic TV sau radio, atunci un posibil compromis ar fi să se caute o alternativă în cadrul aceleiaşi categorii de slujbe, un ziarist de la o publicaţie locală.

Sprijin din partea agenţilor economici locali şi a instituţiilor

Pentru orice persoană cu o profesie, găzduirea unui elev pe perioada unei săptămâni de lucru implică un mare efort, iar lucrul acesta trebuie să fie apreciat. Totuşi, mulţi angajatori sunt interesaţi să atragă candidaţi la locuri de muncă bine informaţi şi calificaţi, iar din punctul lor de vedere aceasta este o oportunitate de a testa elevii şi poate chiar de a le face o ofertă mai târziu.

Elevii au nevoie de un mentor sau un supraveghetor. Acesta poate fi partenerul lor din cadrul proiectului sau altcineva. Elevii lipsesc de la şcoală în această perioadă, prin urmare nu trebuie să fie plătiţi pe parcursul desfăşurării proiectului. Nu se află acolo pentru a desfăşura activităţile specificeunui loc de muncă, ci pentru a-şi atinge propriul lor scop, după cum se subliniază în chestionar (fişa pentru elevi 1.4).

Efectele pe termen lung pentru elevi din perspectiva învăţării

Experienţa arată că acest proiect îi ajută pe mulţi elevi să adopte o abordare mai serioasă, mai matură a ultimilor ani de şcoală. Au devenit conştienţi de interesele lor şi pot aprecia mai mult anumite discipline acum când pot face legătura cu viitorul lor după terminarea şcolii. Contează de asemenea dacă cineva din afara şcolii le spune că „ortografia şi scrisul de mână contează într-adevăr“. Iar experienţa este una plină de satisfacţii şi captivantă dacă elevii descoperă că pot de fapt să facă deja faţă multor sarcini din lumea profesională.

Elevii pot reveni la şcoală cu un răspuns clar. Poate că acum ştiu care va fi slujba lor în viitor şi îşi pot planifica în continuare studiile sau formarea profesională după ce termină şcoala. Pe de altă parte, dacă proiectul le-a arătat că trebuie să caute un loc de muncă diferit, şi acesta este un pas valoros înainte, deoarece au scăpat de anumite iluzii şi se pot întreba acum în mod mai precis ce fel de slujbă li se potriveşte.

Informaţii despre scheme de observare la locul de muncă

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: www.prospects.ac.uk

Baden-Württemberg, Germania: www.schule-bw.de/schularten/gymnasium/bogy