UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2: Responsabilitate

A participa, a-şi asuma responsabilitatea

Introducere pentru cadrele didactice

Asumarea responsabilităţii–o perspectivă care influenţează totul

Luăm decizii în permanenţă, atât decizii importante, cât şi decizii mărunte. Ce mâncăm azi la prânz? Mergem cu maşina sau cu autobuzul? Cu ce partid voi vota? Ce vreau să fac după ce termin şcoala?

La fiecare decizie pe care o luăm, alegem anumite opţiuni şi respingem altele. Şi fie că suntem conştienţi de asta sau nu, deciziile noastre influenţează alte persoane. Tot ceea ce decidem şi ce facem poate fi pus în discuţie, deoarece există alternative pe care am fi putut să le alegem.

Să-ţi asumi responsabilitatea înseamnă să iei în considerare aceste alternative şi consecinţele deciziilor tale. În această privinţă, asumarea responsabilităţii este o perspectivă care pur şi simplu priveşte tot ceea ce facem în viaţă – în sferă personală, în ceea ce priveşte relaţiile noastre şi legăturile cu familia, prietenii, colegii şi comunitatea în ansamblu.

Asumarea responsabilităţii–un drept al omului şi o provocare

Atunci când luăm decizii, ne exercităm dreptul nostru la libertate. Libertatea implică responsabilitate, dar putem şi trebuie să decidem singuri ce principii şi direcţii dorim să urmăm. Libertatea înseamnă că luăm singuri decizia şi asumarea responsabilităţii poate fi prin urmare foarte dificilă. Într-o anumită măsură, aceasta implică anumite abilităţi care pot fi formate şi acest lucru îl vor face elevii în cadrul acestei unităţi.

Elevii vor comunica între ei despre lucruri asupra cărora practic trebuie să decidem adesea singuri – încercăm să înţelegem dileme cu o complexitate diversă, facem alegeri şi definim priorităţi.

Conceptul constructivist de responsabilitate

Asumarea responsabilităţii este înţeleasă şi se învaţă cel mai bine în situaţii concrete în care este nevoie să se ia o decizie. Dilemele sunt în mod deosebit interesante în această privinţă, deoarece necesită o analiză foarte atentă a consecinţelor deciziei.

Într-o societate deschisă, laică şi pluralistă, nu putem considera drept garantat un cadru de valori cu care va cădea imediat toată lumea de acord – dar pentru stabilitatea unei comunităţi, un astfel de cadru este esenţial. Trebuie prin urmare să comunicăm şi să negociem principiile de bază pe care le împărtăşim referitor la asumarea responsabilităţii.

Asumarea responsabilităţii este o provocare şi un proces permanent de învăţare; în această privinţă, această unitate adoptă conceptul constructivist de responsabilitate.

Capcane legate de predarea responsabilităţii–şi cum pot fi evitate

Există două capcane atunci când se predă despre responsabilitate – morala abstractă şi îndoctrinarea.

A face morală înseamnă a vorbi despre a fi „un bun cetăţean“ fără a avea o situaţie concretă. Elevii primesc mesajul că asumarea responsabilităţii este doar o chestiune de a vrea sau nu. Astfel nu învaţă

niciodată cât de dificilă poate fi această sarcină şi cât este de important să comunice motivele pentru care fac o alegere.

Capcana îndoctrinării se referă la profesorii care încearcă să impună un anumit set de valori. Aceştia nu au sarcina de a face acest lucru şi indiferent de setul de valori pe care îl aleg, acesta poate fi pus în discuţie şi de-construit.

Pentru a evita aceste capcane, această unitate este elaborată în jurul unei sarcini cheie care le dă elevilor ocazia de a lua ei înşişi decizii. Profesorul este instructorul şi facilitatorul lor.

Elevii discută despre cum să rezolve dilemele. Cazurile relatate se referă la experienţa de zi cu zi a elevilor, ceea ce înseamnă că lor le revine rolul de experţi.

Pregătirea unităţii

Recomandăm ca profesorul să îndeplinească aceeaşi sarcină ca elevii (a se vedea fişele pentru elevi 2.1-2.4 şi materialele pentru profesori 2.1-2.3). Astfel, profesorul va înţelege oportunităţile de învăţare cel mai bine şi va deveni conştient de dificultăţile elevilor săi. Chiar şi rezultatul – decizia referitoare la rezolvarea unei dileme – nu reprezintă răspunsul „corect“, deoarece există un puternic element de alegere subiectivă pe care elevii pot să-l împărtăşească sau nu.

Dezvoltarea de competenţe: legături cu alte unităţi din volum

Ce reprezintă acest tabel

Titlul acestui manual, Participarea la democrație, se concentrează pe competenţele cetăţeanului activ în democraţie. Această matrice ilustrează potenţialul efectelor de sinergie între unităţile acestui manual. Matricea arată ce competenţe se dezvoltă în cadrul unităţii 2 (rândul închis la culoare). Coloana cu cadrul îngroşat arată competenţele de luare de decizii şi activism politic – evidenţiată astfel datorită legăturii lor strânse cu participarea la democraţie. Rândurile de mai jos indică legăturile cu alte unităţi din manual: ce competenţe dezvoltate în cadrul acestor unităţi îi sprijină pe elevi la unitatea 2?

Cum poate fi utilizată această matrice

Profesorii pot folosi această matrice ca instrument pentru planificarea orelor ECD/EDO în diferite moduri.

• Această matrice îi ajută pe profesorii care pot dedica numai câteva ore pentru ECD/EDO: un profesor poate alege numai această unitate şi să le omită pe celelalte, deoarece ştie că anumite competenţe cheie se dezvoltă de asemenea, într-o anumită măsură, în această unitate – de exemplu, analiză, utilizarea avizată a massmediei şi responsabilitate.
• Matricea îi ajută pe profesori să utilizeze efectele de sinergie ce îi ajută pe elevi în formarea de competenţe importante în mod repetat, în diferite contexte care sunt conectate în multe feluri. În acest caz, profesorul selectează şi combină mai multe unităţi.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2: A participa, a-şi asuma responsabilitatea

Libertatea implică responsabilităţi