Lecţia 4: Participarea la o democraţie pluralistă
Living Democracy » Textbooks » Participarea la democrație » Partea I: Participare la viaţa comunităţii » UNITATEADE ÎNVĂȚARE 3: Diversitate şi pluralism » Lecţia 4: Participarea la o democraţie pluralistăElevii reflectează la experienţa lor
|
Această matrice rezumă informaţiile de care un profesor are nevoie pentru a planifica şi a desfăşura lecţia. Formarea de competenţe se referă direct la ECD/EDO. Obiectivul învăţăriiarată ceea ce elevii ştiu şi înţeleg. Sarcina/ sarcinile elevilor, împreună cu modul de lucru, formează elementul central al procesului de învăţare. Lista de verificare a materialelor sprijină pregătirea lecţiei. Timpul alocat oferă profesorului o recomandare în linii mari pentru managementul timpului. |
|
| Formarea de competenţe | Analiză şi judecată: structurarea rezultatelor activităţii proprii. Abilităţi metodice: a face scurte declaraţii, a oferi feedback. |
| Obiectivul învăţării |
Pluralismul sprijină luarea deciziilor în mod echitabil şi eficient. „Consimţământ prin disensiune“. Îmi promovez interesele luând parte la democraţie. |
| Sarcinile elevilor | Elevii reflectează şi discută despre experienţa lor şi oferă feedback cu privire la unitate. |
| Materiale şi resurse | Flipcharturi şi markere; un exemplar din fişa pentru elevi 2.5 (Declaraţia universală a drepturilor omului) şi 2.6 (Convenţia europeană a drepturilor omului). |
| Mod de lucru |
„Zidul tăcerii”. Activitate individuală, prezentare şi discuţie. Rundă fulger. |
| Timpul alocat | Etapa 1: Elevii reflectează la experienţa lor („Zidul tăcerii”). (20 min) |
| Etapa 2: Discuţie cu privire la reflecţii. (15 min) | |
| Etapa 3: Elevii oferă feedback. (10 min) | |
Caseta cu informaţiiReflecţia înseamnă învăţare constructivistă. Elevii îşi formulează punctele de vedere şi le comunică celorlalţi. Rolul profesorului este de a asigura un cadru de metode adecvate şi un program. Acesta este un exemplu de predare prin drepturile omului: elevii îşi exercită libertatea de gândire şi de exprimare. Cadrul strict îi dă fiecărui elev ocazia de a participa. Astfel de ocazii nu vor fi percepute niciodată drept egale, deoarece diferite tipuri de învăţare răspund diferit la metodele pe care profesorul le-a ales. Profesorul rezervă pentru sine numai o durată limitată din timpul alocat vorbirii. Totuşi, prin definirea cadrului şi a programului lecţiei, calitatea de lider a profesorului se face simţită tot timpul. Ca şi în alte unităţi, elevii experimentează paradoxul că libertatea nu numai că merge foarte bine împreună cu regulile şi o conducere strictă, dar acestea chiar îi sunt necesare. |
Descrierea lecţiei
Pregătiri:
Sunt expuse modelele cu agenda politică asupra cărora elevii au votat la lecţia anterioară.
În jurul clasei sunt expuse patru flipcharturi („zidurile tăcerii”), cu 2-3 markere de diferite culori aşezate în apropiere. Flipcharturile trebuie să fie accesibile, cu 5-6 scaune aşezate în semicerc în jurul lor. Alternativ, flipcharturile pot fi aşezate pe două sau trei bănci unite.
Profesorul a pregătit flipcharturile înainte să înceapă lecţia scriind întrebările cheie (a se vedea mai jos). Sunt disponibile flipcharturi goale în caz că elevii au nevoie de spaţiu suplimentar să scrie.
Modul de aşezare a scaunelor sprijină comunicarea. Nu există un loc frontal, ci un cerc de scaune sau bănci dispuse într-un pătrat deschis – ce merge cel mai bine în funcţie de aranjarea flipcharturilor.
Etapa 1: Elevii reflectează la experienţa lor („zidurile tăcerii”)
Pasul 1.1: Profesorul le spune elevilor cum să folosească „zidurile tăcerii”10
Elevii şi profesorul stau aşezaţi. Profesorul se referă la subiectul lecţiei din program (fişa pentru elevi 3.1) – să reflecteze şi să privească înapoi, mai degrabă decât să primească noi informaţii sau să lucreze la o sarcină nouă. Într-o sesiune de reflecţie, elevii trebuie să se gândească, să-şi împărtăşească ideile şi să discute despre ele.
Profesorul prezintă metoda „zidului tăcerii“ şi explică de ce a ales-o: este o metodă bună pentru a sprijini reflecţia şi le acordă elevilor o proporţie maximă din timpul disponibil pentru a gândi şi a comunica.
Profesorul face referire la cele patru postere – cele patru „ziduri ale tăcerii”:
- Pluralism
Cum am experimentat pluralismul? - Consimţământ prin disensiune?
Care sunt motivele pentru care am reuşit, sau am eşuat, să fim de acord cu o definiţie a binelui comun? - Distribuţia diversă a puterii
Cum ne-am simţit ca unul dintre jucătorii puternici sau jucătorii slabi? - Drepturile omului
Ce drepturi ale omului ne-am exercitat în cadrul acestor lecţii? (exemplare din fişa pentru elevi 2.5, Declaraţia universală a drepturilor omului şi fişa 2.6, Convenţia europeană a drepturilor omului, sunt oferite în acest moment.)
Instrucţiuni:
- Întreg exerciţiul trebuie să se desfăşoare în tăcere – de aici numele exerciţiului, „zidul tăcerii”. Este o discuţie în scris.
- Fiecare elev poate să scrie atât cât doreşte.
- Cerinţă minimă: două contribuţii, fiecare pe două „ziduri ale tăcerii” diferite.
- Elevii pot scrie răspunsul la întrebarea cheie sau pot comenta ceea ce a scris un alt elev. Pot fi folosite săgeţi, linii şi simboluri.
- Elevii se pot deplasa sau pot să stea lângă un poster.
Pasul 1.2: Elevii îşi scriu ideile pe „zidurile tăcerii”
Elevii desfăşoară exerciţiul de reflecţie după cum li s-a explicat. Profesorul urmăreşte schimbul de idei şi opinii care se desfăşoară pe flipcharturi, dar nu participă. Profesorul insistă ca regula tăcerii să fie strict respectată de toată lumea.
Această etapă durează 10-15 minute.
Etapa 2: Discuţie cu privire la reflecţii
Profesorul le cere elevilor să se aşeze (un cerc de scaune sau un pătrat deschis) şi anunţă etapa următoare: discuţia despre reflecţii, prezidată de profesor.
Mai întâi elevii trebuie să fie de acord cu privire la subiectele pe care vor să le discute. Profesorul le spune că este necesar să facă o alegere în timpul disponibil. Asta ar înseamna să se concentreze pe unul sau două „ziduri ale tăcerii“ în loc de a comenta pe scurt despre fiecare, dar acest lucru trebuie să îl decidă elevii.
O astfel de discuţie este o parte a învăţării constructiviste. Profesorul nu poate, şi nici nu are nevoie, să anticipeze ce vor spune elevii. Sarcina profesorului este să dea o structură contribuţiilor elevilor.11
Etapa 3: Feedback (runda „fulger“)
Profesorul anunţă sfârşitul discuţiei astfel încât acum va avea loc o rundă finală de feedback cu privire la această unitate. Metoda constă într-o rundă de declaraţii „fulger“. Fiecare elev completează următoarea afirmaţie:
„Cel mai interesant sau mai important lucru pe care l-am învăţat la această unitate este …”
Pe rând, fiecare elev face o scurtă declaraţie formată din 1-2 propoziţii. Nu sunt permise comentarii. Elevii pot repeta sau accentua declaraţii făcute de colegii lor.
Feedbackul îi ajută pe elevi să construiască rezultate ale învăţării pe termen lung. Profesorul primeşte informaţii cu ajutorul cărora poate evalua unitatea de învățare. Atât elevii, cât şi profesorul pot folosi idei pentru planificarea activităţilor viitoare în cadrul ECD/EDO (legături cu alte unităţi, extinderi).
10. Această activitate este o variaţie a exerciţiului 7.1, „Zidul tăcerii”, din Predarea democrației, ECD/EDO Volumul VI, Consiliul Europei, Strasbourg, 2008, p. 62.
11. A se vedea capitolul din introducere despre învăţarea constructivistă.
