Materiale pentru profesori 3B: Expunere: ce este binele comun?

Această schiţă descrie recomandările de bază pentru analiză. Profesorul trebuie să adapteze expunerea la nevoile de învăţare ale elevilor şi la contextul unităţii.

Într-o democraţie, se înţelege că nimeni nu ştie sigur care este binele comun şi trebuie să decidem prin urmare împreună ceea ce considerăm că este cel mai bine pentru comunitate. Într-o dictatură, regimul decide care este binele comun – aceasta este una dintre marile diferenţe dintre democraţie şi dictatură[1].

Oricine poate să ia parte şi ia parte la acestă discuţie permanentă: partidele politice, grupurile de interese, massmedia, politicienii şi cetăţenii individuali. În esenţă, la asta se referă participarea la democraţie – să dezbaţi şi în final să decizi ceea ce este cel mai bine pentru ţară (sau lume) şi cum să atingi acest scop.

Această unitate este concepută ca un model foarte simplificat al procesului de luare a deciziilor. Aţi început prin a sugera ideile voatsre personale despre binele comun – atunci când vă gândiţi la ce priorităţi aţi avea dacă aţi fi şeful ţării, vă gândiţi de fapt la binele comun. Acum sunteţi în curs de a forma partide politice.

În lecţia următoare, veţi negocia între voi pentru a afla dacă puteţi forma o majoritate care defineşte binele comun – pentru moment.

Diagrama arată ce se întâmplă într-un astfel de proces de luare a deciziilor. Să presupunem că sunt două obiective de bază în discuţie, obiectivul A şi obiectivul B (acestea pot fi legate de obiective concrete pe care le-au prezentat partidele). Cele trei săgeţi punctate indică alegerile finale pe care le susţin partidele – unele ar vrea să acorde prioritate obiectivului A (varianta AAB), altele obiectivului B (varianta BBA). Acestea sunt diferite idei de compromis. Fiecare partid are o anumită agendă care susţine anumite grupuri de interese în societate şi se oferă să ia interesele celeilalte părţi în considerare.

Partidele încearcă prin urmare să influenţeze luarea unei decizii în direcţia lor – a1 şi a2 în favoarea obiectivului AAB, iar partidele b1 şi b2 trăgând spre direcţia opusă (BBA).

Care opţiune este cea mai bună în ceea ce priveşte binele comun: AAB sau BBA? Sau este mai mult echilibru la mijloc: AB? O decizie trebuie să fie luată. Partidele negociază şi încearcă să găsească un compromis cu care pot fi de acord şi, prin urmare, îl pot sprijini împreună. În democraţie, compromisul este preţul plătit pentru putere. Puterea de a decide rămâne în mâinile majorităţii. Minoritatea, sau indivizii, pot influenţa decizia printr-un bun raţionament.

Deciziile luate în felul acesta sunt în permanent supuse revizuirii critice. În definitiv, este posibil ca decizia să nu servească binelui comun. Condiţiile se pot schimba. Majorităţile se pot schimba. Majoritatea poate fi convinsă printr-un raţionament bun să-şi schimbe părerea. O comunitate democratică este o comunitate care învaţă.

Extindere (această parte poate fi prezentată separat)

Ce legătură există între toate acestea şi conceptele cheie ale unităţii – diversitate şi pluralism?

Exercitându-şi libertatea de gândire şi de exprimare, cetăţenii individuali creează un spectru foarte divers de opinii individuale cu privire la ceea ce este cel mai bine pentru ţară. Cetăţenii care sunt interesaţi să-şi vadă obiectivele puse în practică formează sau se alătură unor organizaţii precum partidele, grupurile de interese etc. Acesta este pluralismul organizat (a se vedea a1, a2, b1, b2 din diagramă).

Pluralismul generează competiţie pentru putere şi influenţă politică. Pentru luarea unei decizii, este necesar ca unele obiective şi interese să devină prioritare, în timp ce altele sunt respinse. Uneori este necesar un compromis pentru a obţine o majoritate suficientă.

Cetăţenii care nu participă la acest joc formulându-şi interesele şi punctele de vedere tare şi clar vor rămâne pe dinafară. Este în interesul tuturor să ia parte la democraţie.

12. A se vedea  fişa pentru elevi 3.6 pentru o abordare mai detaliată a acestui punct.