Unitatea de învățare 4: Conflict

Conflictul pescuitului

Cum putem rezolva dilema sustenabilităţii?

1. Despre ce este vorba în această unitate de învățare

Această unitate se concentrează pe problema gestionării resurselor comune. Dacă factorii de decizie politici, companiile şi cetăţenii nu reuşesc să rezolve astfel de probleme, acestea pot duce la conflicte serioase şi chiar războaie.

Pentru a ilustra această problemă, imaginaţi-vă următoarea situaţie din viaţa de zi cu zi: într-un cinema, plini de vizitatori, o persoană scundă nu poate să vadă bine deoarece un gigant înalt de 1.90 m are locul în faţa lui. Prin urmare, persoana scundă stă în picioare. Dar acum şi alţi vizitatori au vederea blocată, aşa că se ridică şi aceştia. În sfârşit, toată lumea din cinema stă în picioare. Nimeni nu poate să vadă mai bine decât înainte şi, mai mult, statul în picioare este mai incomod decât statul jos. De fapt, acum situaţia este şi mai nedreaptă decât înainte, deoarece persoanele scunde nu pot vedea nimic.

Acest exemplu are multe în comun cu „marile“ probleme de management al resurselor, cum ar fi pescuitul excesiv. Astfel de probleme sunt greu de rezolvat deoarece au două dimensiuni, după cum arată exemplul cu vizitatorii din cinema:

1. De ce regulă au nevoie vizitatorii din cinema pentru a garanta că toată lumea vede bine? (Problema)
2. În ce fel poate fi aplicată această regulă dacă cineva din cinema nu o respectă?
   (Dimensiunea instituţională)

În afară de pescuitul excesiv, alte exemple de probleme „mari“ de management al resurselor sunt încălzirea globală, eliminarea deşeurilor nucleare şi consumul excesiv al rezervelor de apă dulce. Sunt implicaţi mulţi factori cu interese rivale (dimensiunea problematică). La nivel global, nu există un super-stat care poate să aplice o regulă asupra unui stat suveran (dimensiunea instituţională). Dar presiunea unor probleme precum încălzirea globală şi schimbările climatice este din ce în ce mai mare, prin urmare liderii politici şi cetăţenii din toată lumea trebuie să facă un efort să găsească o soluţie.

Jocul pescuitului se ocupă de problema pescuitului excesiv, concentrându-se pe ideea de sustenabilitate, prima dimensiune a problemei. Sarcina ar deveni prea complexă pentru elevi dacă s-ar include şi dimensiunea instituţională; totuşi, este posibil să se abordeze şi dimensiunea instituţională prin extinderea şi legarea jocului despre pescuit de unitatea 5. A se vedea introducerea de la unitatea 5 pentru mai multe informaţii cu privire la această opţiune.

2. Jocul pescuitului

Jocul pescuitului este sarcina cheie a acestei unităţi, adoptând abordarea învăţării bazată pe sarcini. Elevii se confruntă cu o problemă şi trebuie să găsească o soluţie – sub presiunea timpului – aşa cum trebuie să o facă deseori şi în realitate. Elevii reflectează la experienţele lor în cadrul lecţiilor 3 şi 4.

În jocul pescuitului, elevii se confruntă cu problema gestionării unei resurse comune. Jocul este conceput în jurul unui scenariu care pare destul de simplu. Elevii formează patru grupuri şi acţionează

ca patru echipe de pescari care trăiesc în satele din jurul unui lac. Stocul de peşte din lac reprezintă resursa comună a pescarilor şi singura lor sursă de venit. Elevii vor deveni conştienţi imediat că interesul lor comun este să evite să pescuiască excesiv din stocul disponibil.

Totuşi, nu există reguli şi nu există nici instituţii precum un consiliu al comunităţii de pescari unde cei implicaţi să poată să comunice şi să discute despre problemă. Pescarii nici nu au o idee despre cât de mult peşte pot prinde fără a afecta reproducerea stocului. Elevii au sarcina de a identifica toate aceste probleme şi de a acţiona.

Profesorul gestionează jocul. Înainte ca jocul să înceapă, jucătorii primesc instrucţiunea în mod deliberat ambiguă „Prindeţi cât de mult peşte puteţi”. Jucătorii pot citi această instrucţiune în două feluri:

• „Ca echipă individuală, creşteţi venitul la maxim.” (maximizare a profitului pe termen scurt)
• „Ca o comunitate, asiguraţi-vă că prindeţi cât de mult peşte puteţi pe termen lung.” (continuitate pe termen lung)

Experienţa a arătat că elevii adoptă de obicei obiectivul maximizării profitului pe termen scurt. Unele grupuri prind mai puţin şi descoperă în curând nu numai că sunt mai săraci, dar şi că nu pot salva stocurile de peşte printr-un efort necoordonat. Se desfăşoară rapid un scenariu în care stocurile de peşte sunt în pericol de a fi epuizate şi apare un decalaj între satele bogate şi cele sărace. Jucătorii pot avea sentimente puternice, deoarece jocul produce mai întâi câştigători şi învinşi, înainte ca întreaga comunitate să ajungă la sărăcie.

Elevii se confruntă cu o provocare descurajantă:

• Trebuie să facă un efort comun pentru a rezolva problemele.
• Trebuie să înceapă să comunice.
• Trebuie să colecteze informaţii despre reproducerea stocurilor de peşte şi să conceapă o schemă pentru pescuitul durabil.
• Vor descoperi că au nevoie de un cadru instituţional pentru a se asigura că toată lumea respectă regulile asupra cărora au căzut de acord pentru a salva stocurile de peşte.
• În sfârşit, trebuie să fie de acord cu o regulă privind modul în care să distribuie capturile echitabil.

Prin jocul pescuitului, oricât de simplu ar părea, elevii ajung în centrul unor probleme globale ale secolului XXI şi văd ce înseamnă politica – rezolvarea unor probleme urgente care pun în pericol o comunitate sau chiar omenirea.

3. Reflecţie

Elevii pot să reuşească să rezolve unele dintre problemele în care sunt implicaţi sau pot să nu reuşească. Este important ca în etapa de reflecţie, elevii să înţeleagă că eşecul nu este ceva de care să îţi fie ruşine. În primul rând, eşecul este rezultatul mai des întâlnit în realitate decât succesul, iar în al doilea rând, jocul pescuitului nu este o sarcină şcolară, ci ilustrează o problemă politică complexă. Nimeni nu ştie dinainte soluţia potrivită la o problemă politică; trebuie să încercăm să găsim una.

În jocul pescuitului, elevii au descoperit un set complex de întrebări, dintre care unele pot fi legate de modelul sustenabilităţii (fişa pentru elevi 4.2):

• Care este nivelul optim al pescuitului compatibil cu reproducerea stocurilor de peşte?
• Cum putem să ne asigurăm că acest echilibru între capacitatea maximă (obiectivul creşterii economice) şi protejarea stocurilor de peşte (obiectivul protecţiei mediului) funcţionează permanent, în prezent şi în viitor?
• Care este distribuţia echitabilă a efortului depus şi a capacităţii de pescuit între cele patru sate din comunitate?

Modelul sustenabilităţii (fişa pentru elevi 4.2)

Modelul sustenabilităţii include toate cele trei întrebări. Acestea reprezintă cele trei obiective de bază ale creşterii eco­nomice, protecţiei mediului şi justiţiei distributive în societate; ele sunt legate de cele două dimensiuni ale timpului (interesele prezentului şi interesele generaţiilor viitoare) şi spaţiului (dimensiunea globală – nord şi sud).

Modelul sustenabilităţii descrie atât dilemele care apar dacă unul din factorii implicaţi încearcă să atingă un singur obiectiv, de exemplu, profitul în defavoarea protecţiei resurselor, cât şi un echilibru al obiectivelor într-o strategie de succes a sustenabilităţii. Fişa pentru elevi 4.3 îi orientează pe elevi pentru a reflecta la implicaţiile ideii de a „prinde cât de mult peşte posibil” din aceste două perspective – obiectivul profitului temporar pentru unul din jucători şi perspectiva echilibrului sustenabilităţii.

În cadrul acestui joc, o soluţie optimă este posibilă şi poate fi definită prin cifre; profesorul poate oferi această soluţie (fişa pentru elevi 4.4) pentru a-i ajuta pe elevi dacă este necesar.

Această analiză îi va îndemna pe elevi să-şi pună întrebarea de ce o dezvoltare durabilă pe scară largă este atât de dificilă şi ce poate face cetăţeanul individual pentru a sprijini acest obiectiv.

Opţiuni de extindere a unităţii

1. Legături între unităţile 4 şi 5

După cum s-a menţionat deja mai sus, elevii pot explora întrebarea ce cadru instituţional serveşte cel mai bine interesele pescarilor. Acesta poate consta într-un set de reguli şi un organ al autorităţii statului care să le aplice sau un acord reciproc între părţile egale. Elevii pot continua jocul pescuitului aplicând cadrul instituţional ca instrument, punându-l astfel la încercare.

2. Sarcină de investigaţie

Este evident că jocul pescuitului simbolizează probleme politice care variază de la cele din comunitatea locală la cele la nivel global. După cum s-a menţionat mai sus, emisiile CO2, pescuitul excesiv, eliminarea deşeurilor nucleare şi consumul excesiv al rezervelor de apă dulce sunt exemple de astfel de probleme.

Studierea uneia dintre acestea, sau a altor probleme, este posibilă atât sub formă de extindere la ore, cât şi ca un proiect de investigaţie. În acest caz, elevii au la dispoziţie o oră de clasă pentru a prezenta rezultatele şi posibil pentru a discuta paşii următori.

Conceptul cheie de conflict

Dezvoltarea de competenţe: legături cu alte unităţi de învățare din volum

Ce reprezintă acest tabel

Titlul acestui manual, Participarea la democrație,se concentrează pe competenţele cetăţeanului activ în democraţie. Această matrice ilustrează potenţialul efectelor de sinergie între unităţile acestui manual. Matricea arată ce competenţe se dezvoltă în cadrul unităţii 4 (rândul închis la culoare). Coloana cu cadrul îngroşat arată competenţele de luare de decizii şi activism politic – evidenţiată astfel datorită legăturii lor strânse cu participarea la democraţie. Rândurile de mai jos indică legăturile cu alte unităţi din manual: ce competenţe dezvoltate în cadrul acestor unităţi îi sprijină pe elevi la unitatea de învățare 4?

Cum poate fi utilizată această matrice

Profesorii pot folosi această matrice ca instrument pentru planificarea orelor ECD/EDO în diferite moduri.

• Această matrice îi ajută pe profesorii care pot dedica numai câteva ore pentru ECD/EDO: un profesor poate alege numai această unitate şi să le omită pe celelalte, deoarece ştie că anumite competenţe cheie se dezvoltă de asemenea, într-o anumită măsură, în această unitate – de exemplu, asumarea responsabilităţii, analiza problemelor, abilităţi de negociere.
• Matricea îi ajută pe profesori să utilizeze efectele de sinergie ce îi ajută pe elevi în formarea de competenţe importante în mod repetat, în diferite contexte care sunt conectate în multe feluri. În acest caz, profesorul selectează şi combină mai multe unităţi.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4: Conflict –Conflictul pescuitului

Cum putem rezolva dilema sustenabilităţii?