Lecţia 3: Cum prindem „cât de mult peşte posibil“?

Analiză şi reflecţie

Descrierea lecţiei

Etapa 1: Analiză

Elevii ies din rolurile lor din jocul pescuitului

Profesorul notează pe flipchart sau pe tablă, lăsând spaţiu liber pentru o a doua coloană.

Este posibil ca elevii să exprime sentimente puternice:

• conflict între învingători şi învinşi
• pescari bogaţi şi pescari săraci
• distrugerea resurselor naturale
• scăderea capacităţii totale de pescuit (sărăcirea întregii comunităţi de pescari)
• negocieri dificile, cum ar fi lipsa de responsabilitate, parteneri care nu vor să coopereze
• dificultatea de a obţine informaţii vitale; presupuneri în afară de pescuitul excesiv
• nicio autoritate care să aplice regulile
• nicio recompensă pentru politica de pescuit responsabilă – pescuit redus înseamnă sărăcie şi capturi suplimentare pentru ceilalţi pescari.

Etapa 2: Reflecţie

Elevii explorează ambiguitatea instrucţiunii„Încercaţi să prindeţi cât de mult peşte posibil”

Profesorul le explică elevilor că au conturat o problemă complicată. Pentru a depăşi astfel de probleme, primul pas este să le înţeleagă. Ca şi în medicină, doctorul are nevoie de un diagnostic înainte să decidă ce tratament să aplice.

Profesorul le reaminteşte elevilor de instrucţiunea pe care au primit-o înainte să înceapă jocul pescuitului şi scrie propoziţia pe tablă sau pe flipchart: „Încercaţi să prindeţi cât de mult peşte posibil”.

Profesorul le cere elevilor să-şi amintească cum au înţeles această instrucţiune şi care a fost obiectivul lor atunci când şi-au definit cota de pescuit. Trebuie să se gândească la trei puncte:

„Încercaţi” – cine trebuie să încerce?

„Cât de mult posibil” – care este limita indicată de cuvântul „posibil”?

Elevii se gândesc timp de un minut în linişte. Profesorul le cere apoi să răspundă. Elevii explică cum au înţeles această instrucţiune şi menţionează şi motivele. După ce s-a format o imagine clară, profesorul notează afirmaţiile cheie pe tablă (flipchart).

Dacă elevii spun că au adoptat perspectiva satului lor, concentrându-se pe interesele lor, dacă este necesar în detrimentul celorlalţi şi al mediului, rezultatul va fi ca în tabelul de mai jos. Dar este posibil ca unii elevi să includă alte perspective, iar rezultatul se va apropia mai mult de imaginea completă (a se vedea al doilea tabel).

Dacă au menţinut perspectiva bunăstării satului lor, rezultatul va fi frapant. Elevii vor vedea că din cauză că s-au concentrat doar asupra „bunăstării noastre”, au produs la modul colectiv o catastrofă.

Astfel se naşte întrebarea elevii îşi pot imagina o alternativă, interpretări mai constructive ale obiectivului „prindeţi cât de mult peşte posibil ”.

Pe de altă parte, dacă elevii au inclus şi alte obiective, cum ar fi protecţia resurselor de peşte sau responsabilitatea pentru celelalte sate din jurul lacului, devine imediat clar contrastul dintre definiţiile obiectivului.

Elevii pot de asemenea să verifice dacă ar trebui să fie schimbată instrucţiunea iniţială. Totuşi, dacă sunt de acord cu ipoteza model că peştele din lac este singura resursă de proteine disponibilă, aceştia o vor accepta.

În cele din urmă, indiferent de direcţia discuţiei, elevii trebuie să-şi dea seama şi să admită că sintagma „prindeţi cât de mult peşte posibil ” poate fi definită în diferite moduri, care duc la diferite consecinţe.

Profesorul rezumă ideile elevilor şi le trece pe tablă:

Această imagine îi poate determina pe elevi să pună noi întrebări.

În mod clar, alternativele sunt mai practice decât să se insiste pe „bunăstare pentru noi“ în detrimentul celorlalţi, deoarece rezultatul va fi conflictul. Dar de ce noi, jucătorii, nu am încercat de la început să echilibrăm aceste obiective şi de ce a fost aşa de greu să fim de acord cu aceste obiective în timpul negocierilor?

Etapa 3: Modelul obiectivelor sustenabilităţii

Pasul 3.1: Elevii fac legătura între discuţie şi model

Profesorul distribuie fişa pentru elevi 4.2 (modelul obiectivelor sustenabilităţii). Elevii primesc sarcina de a identifica obiectivul din model pe care tocmai l-au discutat („bunăstare pentru noi” – „bunăstare pentru toată lumea” – „protecţia mediului” – „responsabilitate faţă de generaţiile viitoare”).

Elevii răspund după ce analizează pentru scurt timp lucrurile în tăcere. Ei vor identifica obiectivele din triunghiul de pe fişă şi, în funcţie de discuţia precedentă, obiectivele viitoare.

Profesorul face referire la notele explicative (semnificaţia săgeţilor cu puncte duble, dimensiunile obiectivelor: obiectivele sustenabilităţii, dimensiunea timpului, dimensiunea globală).

Pasul 3.2: Stabilirea temei pentru acasă: elevii pregătesc un material pentru lecţia următoare

Profesorul le dă elevilor o temă pentru acasă. Aceştia urmează să pregătească un material, care să fie predat la începutul lecţiei următoare. Ei primesc următoarele instrucţiuni sub formă de mini-fişă (a se vedea materiale pentru profesori 4.5).

Profesorul are la dispoziţie opţiunea de a le oferi elevilor fişa pentru elevi 4.3 pentru a-i sprijini, dacă este necesar.