Lecţia 4: Cum putem ajunge la sustenabilitate

Modalităţi de a echilibra obiectivele şi a depăşi conflictele

Descrierea lecţiei

Etapa 1: Elevii îşi prezintă ideile

Profesorul face legătura între subiectul lecţieişi întrebările cheie

Elevii trebuie să vină pregătiţi la această lecţie cu răspunsurile la cele două întrebări cheie. Gândindu-se la aceste întrebări, elevii au creat cadrul conceptual pentru întreaga lecţie (învăţare constructivistă).

Profesorul anunţă subiectul lecţiei: cum putem ajunge la sustenabilitate? Scrie subiectul pe tablă sau pe flipchart şi îi invită pe elevi să vorbeacă. Fiecare dintre cele două întrebări este abordată pe rând.

Întrebarea 1: Obiectivele sustenabilităţii

Se poate presupune că elevii s-au gândit la următoarea problemă: în timp ce unele obiective ale sustenabilităţii se potrivesc bine împreună, altele se exclud reciproc. Protecţia mediului, de exemplu, merge foarte bine cu responsabilitatea faţă de generaţiile viitoare şi faţă de omenire în general (perspectiva globală, o singură lume). Aceste obiective sunt puse în pericol dacă generaţia prezentă caută să obţină o bunăstare din ce în ce mai mare în prezent (economia). Societatea (obiectivul distribuţiei corecte) şi economia (creşterea capacităţii şi a productivităţii) se pot potrivi, dar în multe cazuri nu este aşa.

Jocul pescuitului a reprezentat scenariul cel mai rău în care totul a mers prost. Chiar şi satele mai bogate se confruntă cu declinul economic.

Elevii pot face referire la eforturile actuale de a armoniza creşterea economică şi protecţia mediului: reciclarea deşeurilor, producţia de electricitate cu ajutorul generatoarelor bazate pe forţa vântului, soarelui sau a apei sau construcţia de maşini electrice.

Întrebarea 2: Obiectivul bunăstării individuale

Se poate presupune că elevii s-au gândit la următoarea problemă: în jocul pescuitului, „câştigătorul” pare a fi satul cu cele mai mari capturi. Responsabilitatea faţă de mediu nu a dat roade, la sensul propriu.

La fiecare rundă, profesorul invită să vorbească 6 până la 10 elevi. Când se formează o imagine clară, elevii încearcă să facă un rezumat. Rezultatul se poate apropia de ceea ce s-a prezentat aici, dar poate să fie şi diferit. Dacă elevii nu sunt de acord, trebuie să se menţioneze şi lucrul acesta.

Etapa 2: Elevii reflectează la influenţa imboldurilor asupra comportamentului lor

Printr-o scurtă expunere, profesorul prezintă două concepte care îi ajută pe elevi să-şi înţeleagă comportamentul din jocul pescuitului.

În jocul pescuitului, responsabilitatea faţă de mediu şi de binele altora nu a dat roade, în sens propriu, în schimb maximizarea capturilor pentru binele propriu a funcţionat. Acest semnal a fost foarte clar. Acest tip de influenţă subtilă, care ne îndeamnă să ne comportăm într-un anumit fel, dar nu ne forţează, se numeşte imbold.

Acum profesorul se opreşte şi le cere elevilor să se gândească la imboldurile pe care le resimt în viaţa de zi cu zi. Ne putem aştepta la exemple precum:

• Tindem să cumpărăm produsul mai ieftin dacă nu există diferenţe mari de calitate.
• Depunem eforturi la şcoală să luăm note bune.
• Părinţii le promit copiilor o recompensă dacă se descurcă bine la şcoală.
• Companiile de asigurări oferă bonusuri dacă clienţii nu solicită despăgubiri.
• Primeşti un cadou dacă te abonezi la o revistă sau dacă reuşeşti să-ţi convingi un prieten să se aboneze.
• Unii oameni nu vor să bea prea mult fiindcă se tem că reputaţia lor va avea de suferit.

Elevii, sau profesorul, trag o concluzie pe baza unor astfel de exemple.

Aceste exemple arată foarte clar că imboldurile fac apel la interesele noastre personale. Deseori, acestea au de-a face simplu şi direct cu banii, dar şi cu dorinţa noastră de a avea succes sau de a fi acceptaţi de către ceilalţi. Economiile de piaţă competitive se bazează foarte mult pe imbolduri, iar imboldul profitului se află în centrul competiţiei specifice unei pieţe libere. Nu este prin urmare nicio surpriză dacă elevii răspund unui imbold care le este foarte familiar.

Etapa 3: Elevii discută două abordări de bază pentru a rezolva dilema sustenabilitate – profit

Profesorul propune un al doilea subiect de discuţie, legat de conceptul de dilemă. Imboldul de a ne creşte câştigurile individuale este puternic. Din perspectiva sustenabilităţii, consecinţele sunt dezastruoase dacă toţi răspundem la imboldul profitului, şi ştim bine lucrul acesta. Ne confruntăm cu o dilemă. Ştim că ar trebui să facem ceva pentru a proteja resursele comune, dar dacă încercăm, vom avea parte de eşec şi vom sfârşi mai săraci decât alţii. Aşadar ne întoarcem la obiectivul de a face profit, temându-ne de ce este mai rău. Această situaţie, în care facem ceva rău indiferent de ce opţiune alegem – şi trebuie să facem o alegere – se numeşte dilemă.

Elevii ar trebui mai întâi să pună întrebări pentru înţelegere. După ce ajung să fie de acord cu ipoteza că imboldul profitului din etapa iniţială a jocului pescuitului este puternic, pot reveni la întrebarea despre cum pot depăşi potenţialul său distructiv. Experienţa lor din cursul jocului este importantă aici. Au reuşit elevii să controleze sau să-şi coordoneze politicile de pescuit? Chiar dacă nu au reuşit, ce soluţii s-au sugerat? Ce soluţii ar sugera acum privind înapoi?

În sens larg, ne putem aştepta ca ideile elevilor să se încadreze în două categorii. Este posibil să nu abordeze toate aspectele incluse în această descriere ideală:

Abordarea autoritară: pescarii au nevoie de un set de reguli şi legi şi un sistem de control şi sancţiuni pentru a aplica aceste reguli şi legi. Pescarii sunt controlaţi de o instituţie care le este superioară, iar această instituţie – un guvern, cel mai probabil – ar defini şi obiectivele sustenabilităţii. Libertatea de a urmări imboldurile legate de profit ar fi strict limitată.

Abordarea pe bază de contract: pescarii semnează un contract cu privire la reguli sau principii şi poate şi obiectivele sustenabilităţii. Pot fi de acord şi cu un sistem de controale şi sancţiuni.

Pe care dintre cele două opţiuni o preferă elevii? Dacă a mai rămas doar puţin timp, profesorul le cere elevilor să ridice mâinile şi un elev sau doi din fiecare tabără prezintă motivele. Dacă este suficient timp, poate urma o discuţie. Elevii pot arăta că dezavantajul unei abordări ierarhice, autoritare constă în faptul că o instituţie îndepărtată poate să nu înţeleagă foarte clar obiectivele sustenabilităţii. Abordarea locală pe bază de contract are avantajul expertizei, dar poate fi inferioară în ceea ce priveşte sacţionarea nerespectării contractului. Deoarece pescarii sunt parteneri egali, nu pot face pe poliţiştii unii faţă de alţii.