Unitatea de învățare 5: Reguli şi legi

Ce reguli ne servesc cel mai bine interesele?

„Regulile sunt instrumente”–o abordare constructivistăpentru înţelegerea instituţiilor

Acest slogan rezumă afirmaţia cheie pe care se concentrează această unitate. Reguli, legi, constituţii şi Declaraţia universală a drepturilor omului, toate pot fi exprimate sumar prin conceptul de instituţii. În acest manual, instituţiile sunt văzute ca produse – oamenii au creat aceste instituţii cu un anumit scop. În acest sens, „regulile – sau vorbind la modul general, instituţiile – sunt instrumente”.

Instituţiile sunt instrumente care servesc unor scopuri precum următoarele:

• rezolvă probleme serioase în societate;
• neutralizează sursele potenţiale de conflict, deoarece produc stabilitate şi securitate;
• definesc relaţiile de putere dintre grupurile din societate cu interese diferite; apoi îi pot proteja pe cei slabi sau pot acorda puteri exclusive unui anumit grup sau chiar unor persoane.

Prin urmare, pentru a înţelege instituţiile, trebuie să înţelegem scopul sau interesul pe care creatorii lor l-au avut în vedere. Instituţiile sunt sisteme complexe pentru rezolvarea unor probleme complexe. Ele apar în urma unor procese de negociere şi conflict, revoluţii sau reforme. În democraţii, dezvoltarea instituţională este un proces de învăţare colectivă care se desfăşoară la rândul său într-un set de reguli procedurale, deoarece constituţiile trebuie să fie modificate cu atenţie şi cu responsabilitate.

Elevii înţeleg instituţiile prin proiectarea unei instituţii

Aceată parte cheie – dimensiunea constructivistă a dezvoltării instituţionale – este reflectată de sarcina cheie a acestei unităţi. Elevii se confruntă cu o problemă politică şi au sarcina de a inventa un set de reguli pentru a o rezolva. Ei devin conştienţi de problemele de care trebuie să se ocupe creatorii instituţiilor şi pot analiza constituţia şi legile ţării lor, precum şi drepturile omului, într-un mod mai pătrunzător, concentrându-se mai mult pe scopul instituţiilor decât pe fragmente izolate de reguli şi regulamente.

Această versiune a unităţii 5 este concepută ca o extindere a unităţii 4, dar poate fi folosită şi ca o unitate separată cu patru lecţii (a se vedea mai jos alte detalii cu privire la această opţiune). Ambele variante stabilesc aceeaşi sarcină  şi se concentrează pe acelaşi subiect. Problema de care se ocupă elevii este cum ar trebui o comunitate de pescari să-şi gestioneze în mod sustenabil resursa comună, stocul de peşte dintr-un lac (pentru un model al obiectivelor sustenabilităţii, a se vedea fişa pentru elevi 4.2). Cel puţin aceste patru probleme trebuie să fie rezolvate:

1. Cum pot evita pescarii pescuitul excesiv şi distrugerea stocului de peşte?
2. Cum pot atinge pescarii o capacitate maximă?
3. Cum pot obţine pescarii o distribuţie echitabilă a veniturilor?
4. Cum pot îndeplini pescarii aceste obiective pe termen lung, în prezent şi în viitor?

Elevii cunosc cheia pentru soluţionarea acestei probleme. Fişa pentru elevi 4.4 indică cifrele pentru captura optimă sustenabilă (42 de tone). Pescarii au nevoie de un set de reguli care să controleze comportamentul oamenilor în vederea îndeplinirii acestor obiective. Sarcina elevilor este să conceapă acest cadru normativ. În sens larg, ei pot alege între două abordări: „stat” şi „contract”. Ambele au avantaje şi dezavantaje (a se vedea fişa pentru elevi 5.2).

Ambele abordări au avut succes în unele cazuri, ambele au şi eşuat¹⁴. Pentru a vedea dacă soluţia elevilor funcţionează sau nu, este necesar ca aceasta să fie testată, ceea ce înseamnă să se joace câteva runde din jocul pescuitului (a se vedea unitatea 4) în continuarea acestei unităţi. Unităţile 4 şi 5 pot fi prin urmare combinate pentru a alcătui un laborator de design instituţional şi management sustenabil al resurselor – un proiect fascinant, dar care necesită timp.

Unitatea – un model al realităţii

La fel ca unitatea de învățare 4, şi această unitate este concepută ca un joc. Elevii au încheiat unitatea 4 cu o idee despre cum să rezolve problema pescuitului excesiv prin adoptarea obiectivului sustenabilităţii (a se vedea fişa pentru elevi 4.2). Ei au discutat despre ce tip de cadru instituţional ar fi indicat (lecţia 4), dar nu au explorat acest subiect în detaliu. Această versiune a unităţii 5 este o continuare a jocului pescuitului, dar cu un punct central de interes diferit: ce reguli sau legi servesc cel mai bine interesele comunităţii de pescari?

Unitatea de învățare 5 simulează procesul elaborării şi acceptării unui cadru instituţional pentru comunitatea de pescari. Elevii revin prin urmare la rolurile lor de membri ai comunităţii de pescari, dar sarcina lor este diferită. Ei elaborează acum un set de reguli. Un model reduce complexitatea pentru a se concentra pe anumite aspecte care sunt importante pentru problema studiată, iar acest joc nu face excepţie. Acum, jucătorii nu trebuie să-şi facă griji în legătură cu pescuitul şi asigurarea traiului. Nu există vreo putere externă care să le perturbe discuţiile. Modelul jocului se concentrează pe crearea unui set de reguli. Ca şi în realitate, negocierile pot eşua – jucătorii pot să nu ajungă la un acord. În această privinţă, criteriile de succes pentru negocierile politice şi procesul de învăţare în cadrul ECD/EDO sunt diferite. Elevii pot învăţa foarte mult din eşecul încercării de a ajunge la un acord.

Rolul profesorului – manager de joc şi preşedinte

Ca manager de joc, profesorul are (chiar şi) mai puţine contribuţii decât la jocul pescuitului. El acţionează ca manager responsabil cu timpul, pentru a da o structură procesului. Altfel, un asemenea joc nu s-ar putea desfăşura la orele ECD/EDO. Profesorul nu trebuie să îi îndemne pe elevi să facă anumite alegeri. Procesul de luare a deciziilor este unul deschis – poate să nu reuşească dacă elevii nu pot ajunge la un acord cu privire la un proiect de cadru, dat fiind că sunt posibile diferite alegeri. Motivele elevilor pentru alegerile pe care le-au făcut sunt la fel de inetresante ca şi rezultatul.

Cum se poate folosi unitatea de învățare 5 ca o unitate distinctă cu patru lecţii

Construcţia de bază a unităţii rămâne aceeaşi. Următoarele modificări permit utilizarea ei ca o unitate formată din patru lecţii:

• În loc de a acţiona ca cetăţeni, elevii au rolul de consilieri pentru comunitatea de pescari. Consilierii formează echipe care elaborează cadre de reguli, le discută şi în final ajung la un acord cu privire la ce model să recomande comunităţii.
• Prima lecţie este dedicată studierii problemei. Elevii primesc relatarea referitoare la conflictul legat de pescuit (fişa pentru elevi 4.1şi soluţia la problema sustenabilităţii fişele pentru elevi 4.2, 4.4). Elevii nu trebuie prin urmare să rezolve la fel de bine această problemă, dar se pot concentra pe întrebarea referitoare la regulile prin care pescarii pot fi încurajaţi, controlaţi sau chiar forţaţi, cu scopul de a susţine obiectivul pescuitului sustenabil. Elevii trebuie să se ocupe şi de problema proprietăţii.

Prin aplicarea acestor modificări, unitatea poate urma forma recomandată  pentru versiunea integrată a unităţii 5.

Dezvoltarea de competenţe: legături cu alte unităţi de învățare din volum

Ce reprezintă acest tabel

Titlul acestui manual, Participarea la democrație, se concentrează pe competenţele cetăţeanului activ în democraţie. Această matrice ilustrează potenţialul efectelor de sinergie între unităţile acestui manual. Matricea arată ce competenţe se dezvoltă în cadrul unităţii 5 (rândul închis la culoare). Coloana cu cadrul îngroşat arată competenţele de luare de decizii şi activism politic – evidenţiată astfel datorită legăturii lor strânse cu participarea la democraţie. Rândurile de mai jos indică legăturile cu alte unităţi din manual: ce competenţe dezvoltate în cadrul acestor unităţi îi sprijină pe elevi la unitatea 5?

Cum poate fi utilizată această matrice

Profesorii pot folosi această matrice ca instrument pentru planificarea orelor ECD/EDO în diferite moduri.

• Această matrice îi ajută pe profesorii care pot dedica numai câteva ore pentru ECD/EDO: un profesor poate alege numai această unitate şi să le omită pe celelalte, deoarece ştie că anumite competenţe cheie se dezvoltă de asemenea, într-o anumită măsură, în această unitate – de exemplu, analizarea unei probleme, evaluarea efectului regulilor, explorarea importanţei responsabilităţii personale.
• Matricea îi ajută pe profesori să utilizeze efectele de sinergie ce îi ajută pe elevi în formarea de competenţe importante în mod repetat, în diferite contexte care sunt conectate în multe feluri. În acest caz, profesorul selectează şi combină mai multe unităţi.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5: Reguli şi legi – Ce reguli ne servesc cel mai bine interesele?

Un joc de luare a deciziilor

14. A se vedea Elinor Ostrom, Governing the Commons. The evolution of institutions for collective action, Cambridge University Press, 1990.