Lecţia 1: Majoritatea decide întotdeauna?
Living Democracy » Textbooks » Participarea la democrație » Partea a II-a – Participarea la viaţa politică: rezolvarea conflictelor şi a problemelor » UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7: EGALITATEA » Lecţia 1: Majoritatea decide întotdeauna?Studiu de caz
Această matrice rezumă informaţiile de care un profesor are nevoie pentru a planifica şi a desfăşura lecţia. Formarea de competenţe se referă direct la ECD/EDO. Obiectivul învăţării arată ceea ce elevii ştiu şi înţeleg. Sarcina/ sarcinile elevilor, împreună cu modul de lucru, formează elementul central al procesului de învăţare. Lista de verificare a materialelor sprijină pregătirea lecţiei. Timpul alocat oferă profesorului o recomandare în linii mari pentru managementul timpului. |
|
Formarea de competenţe | Analizarea unei probleme |
Obiectivul învăţării | Problema „majoritățiipersistente”: într-un sistem democratic, majoritatea decide. Este de așteptat ca minoritatea să accepte atât acest principiu, cât și deciziile rezultate prin vot majoritar. Dar ce se întâmplă atunci când o minoritate este permanent ignorată? |
Sarcinile elevilor | Elevii identifică problema „majorității persistente” și oferă soluții. |
Materiale şi resurse | Fişa pentru elevi 7.1: studiu de caz (o copie pentru fiecare elev), foi de flipchart şi markere. |
Mod de lucru | Lucru individual, lucru în grup, discuție frontală. |
Timpul alocat | 1. Introducere: formularea problemei. (15 min) |
2. Stabilirea sarcinilor. (20 min) | |
3. Lucru în grup. (10 min) |
Caseta cu informațiiAceastă lecție aduce în atenția elevilor problema majoritate / minoritate. Într-un caz fictiv, problema este relatată în cel mai simplu mod posibil. Un club sportiv este conceput ca o micro-comunitate, formată doar din două grupuri – unul mare, unul mic. Problema care trebuie rezolvată – cum să se echilibreze drepturile majorității și minorității – este identică cu cea din societate și din comunitatea politică. |
Descrierea lecției
1. Introducere: formularea problemei
Profesorul le spune elevior că lecția va începe cu un studiu de caz. Le distribuie fișa 7.1, iar un elev citește cu voce tare descrierea cazului. La începutul unei lecții, acest mod de prezentare îi aduce pe elevi împreună mai mult decât dacă erau lăsați să citească fiecare în liniște.
Profesorul întreabă:
“Care este problema?”
Cere elevilor să se gândească pentru câteva momente și să noteze răspunsul. Această sarcină oferă o șansă de a contribui la discuție și celor care au un ritm mai lent de gândire (care adesea sunt gânditori atenți) sau celor mai introvertiți.
În runda frontală, elevii își spun ideile pe care le-au notat. Profesorul îi ascultă și îi încurajează să explice ideile cu acuratețe („ascultare activă”). După ce aproximativ 10 elevi au dat răspunsul, profesorul notează pe tablă declarațiile cheie care s-au conturat. Este de așteptat ca elevi să se refere la principiul cheie al democrației, care pare să funcționeze în avantajul grupului mai mare, în timp ce grupul mai mic se poate referi la principiul nediscriminării (egalității). Profesorul leagă ideile elevilor cu aceste categorii, care structurează și dau claritate discuției:
O comunitate mică: clubul sportiv | |
Problema | Soluții sugerate |
Violarea egalității de drepturi Discriminarea (nerespectarea drepturilor egale) Câștigători și perdanți permanenți (“majoritate persistentă”) |
Și interesele minorității trebuie respectate (compromis) Jucătorii de șah părăsesc clubul (scenariul eșecului) |
Democrația este pusă la îndoială Majoritatea decide – perdanții își exprimă dezacordul |
Schimbarea definiției majorității |
Elevii trebui să conștientizeze că acest tip de conflict necesită o soluție. Exodul jucătorilor de șah ar dăuna intereselor tuturor. De exemplu, fiecare club ar trebui să facă față cheltuielilor suplimentare. Așa că merită efortul de a găsi o soluție care să răspundă atât principiilor democrației, cât și principiului egalității.
2. Stabilirea sarcinii
a. Problema
Elevii și-au dat, probabil, seama că situația analizată este un exemplu care arată problemele societății și că problema majoritate / minoritate are o dimensiune politică. Prin studierea unui caz fictiv, nu a unuia real, problema devine mai clară și sarcina mai ușoară. Rezultatele acestui studiu de caz pot fi apoi aplicate –prin comparație – în realitate. Profesorul subliniază legătura dintre poveste și realitate, deoarece astfel explică scopul sarcinii.
Două principii trebuie respectate: corectitudine și democrație.
Pe de o parte, problema majoritate / minoritate trebuie rezolvată în mod echitabil – minoritatea nu va accepta să-și vadă interesele și nevoile permanent ignorate. Pe de altă parte, democrația înseamnă că majoritatea are dreptate să ia decizia în mâinile sale. Așa că elevii trebuie să elaboreze un statut care să aducă aceste două principii împreună.
Profesorul distribuie elevilor fișele 7.2 și 7.3 și le lasă timp să citească fișa 7.2 în liniște. Într-o scurtă discuție frontală, elevii fac legătura între abordările de bază prezentate în fișa 7.2 și ideile lor consemnate pe tablă.
b. Soluția așteptată
Elevilor trebuie să le fie clar ce se așteaptă de la ei. În grupuri mici, vor elabora un proiect de statut, care prevede reguli pentru a depăși scenariul unei „minorități persistente”, care obține mereu voturi insuficiente. Pot propunereguli privind procesul de luare a deciziilor saudistribuirea fondurilor. Elevii trebuie să înțeleagă că un club sportiv este o micro-comunitate, iar statutul său seamănă cu Constituția unei țări. Profesorul și elevii se vor referi la fișa 7.3, pentru întrebări suplimentare cu privire la sarcină, dacă este nevoie.
c. Modul de lucru
În cele din urmă, profesorul explică aspectele tehnice ale sarcinii. Elevii formează grupuri. Responsabilii cu resursele fiecărui grup sunt chemați să preia markere și foi de flipchart, iar profesorul le solicită responsabililor cu managementul timpului să aibă grijă ca grupurile să finalizeze sarcina până la sfârșitul celei de a doua lecții.
Profesorul a copiat lista de întrebări cheie din fișa 7.3 pe un flipchart (vezi lecția 3 de mai jos). Le explică elevilor că aceste întrebări cheie vor constitui lista de verificare pe baza căreia vor fi evaluate și comparate ideile lor.
3. Lucru în grup
Elevii formează grupe de câte patru până la șase membri. Folosesc timpul rămas în prima lecție și continuăîn cea de-a doua lecție.
Profesorul le poate cere responsabililor fiecărui grup să se întâlnească la sfârșitul lecției pentru o scurtă informare cu privire la progresul grupurilor.