Materiale pentru profesori 9A: Abilităţi şi strategii pentru educaţia media

de Elizabeth Thoman

De la alarma radio care ne trezeşte dimineaţa până când adormim urmărind o emisiune TV noaptea târziu, suntem expuşi la sute, chiar mii de imagini şi idei, nu numai de la televizor, ci şi din titluri de ziare, coperţi de reviste, filme, site-uri, fotografii, jocuri video şi panouri publicitare. Unele persoane îi numesc pe tinerii din prezent generația ecranului – en., screenagers¹⁹.

Până recent, puţini oameni au pus în discuţie dominaţia tot mai mare a media în vieţile noastre. Cei care au făcut lucrul acesta s-au concentrat mai ales pe probleme de conţinut, precum numărul mare de scene sexuale sau scene violente din filme şi programele TV. Unii au susţinut puternic cenzura, în timp ce alţii au îndemnat pur şi simplu familiile să nu se mai uite la televizor. Dar adevărul este că, deşi poţi opri televizorul, dacă nu cumva te muţi într-un vârf de munte, nu ai cum să scapi de cultura media din prezent. Massmedia nu ne mai influenţează doar cultura. Massmedia este cultura noastră.

Rolul esenţial al media în cultura noastră globală este motivul pentru care cenzura media nu va funcţiona niciodată. Ceea ce este necesar, în schimb, este o regândire majoră a rolului media în ansamblul vieţilor noastre – o regândire care recunoaşte schimbarea de paradigmă de la o cultură tipărită la o cultură a imaginilor care a evoluat timp de 150 de ani de la inventarea fotografiei şi apariţia posibilităţii de a separa un obiect sau o aparenţă de un anumit loc sau moment în timp, iar acestea să rămână totuşi reale, vizibile şi permanente²⁰.

Timp de 500 de ani, am apreciat abilitatea de a citi materiale tipărite în scopul participării depline la viaţa societăţii ca cetăţeni informaţi şi adulţi educaţi. În prezent, familia, şcoala şi toate instituţiile comunităţii, inclusiv comunitatea din domeniul medical şi al sănătăţii, împărtăşesc responsabilitatea pregătirii tinerilor pentru a trăi într-o lume a imaginilor, cuvintelor şi sunetelor puternice²¹. Să numim toate acestea „abilităţi media”.

Ce înseamnă abilităţile media?

Exact ceea ce arată şi denumirea – abilităţile de a interpreta şi a crea un înţeles personal din sutele, chiar miile de simboluri verbale şi vizuale pe care le primim prin televiziune, radio, computere, ziare şi reviste şi, desigur, reclame.

Înseamnă abilitatea de a alege şi a selecta, abilitatea de a provoca şi a pune în discuţie, abilitatea de a fi conştient în legătură cu ceea ce se întâmplă în jurul tău şi de a nu fi pasiv şi, prin urmare, vulnerabil.

„Trebuie să îi pregătim pe tineri
pentru a trăi într-o lume a imaginilor,
cuvintelor şi sunetelor puternice.”

UNESCO, 1982

Cercetătorii în domeniul media spun în prezent că televiziunea şi massmedia au devenit atât de întipărite în mediul nostru cultural că nu mai trebuie să înţelegem prin educaţie media că trebuie să asigurăm „protecţie” împotriva mesajelor nedorite. Scopul nostru trebuie să fie să îi ajutăm pe oameni să devină competenţi, critici şi pricepuţi cu privire la toate formele de media astfel încât să controleze ei interpretarea a ceea ce văd sau aud şi să nu lase interpretarea să îi controleze. Len Masterman, autorul cărţii Teaching the Media, numeşte acest lucru „autonomie critică.”²²

Alte definiţii arată că abilităţile media nu înseamnă atât de mult un corp finit de cunoştinţe, ci mai degrabă o capabilitate, un proces, un mod de gândire care, la fel ca înţelegerea textului citit, evoluează întotdeauna. Ca să devii capabil în domeniul media nu trebuie să memorezi informaţii sau statistici legate de media, ci să pui întrebările potrivite despre ceea ce priveşti, citeşti sau asculţi²³. În centrul abilităţilor media se află principiul cercetării.

A învăţa ce să cauţi

Ce au nevoie copiii (şi adulţii) să ştie despre media? De-a lungul anilor, educatorii în domeniul media au identificat cinci idei pe care toată lumea ar trebui să le cunoască despre mesajele media, indiferent dacă mesajul are forma unui sitcom TV, un joc pe computer, un videoclip muzical, o reclamă într-o revistă sau un film înt-un cinematograf.²⁴

1. Toate mesajele media sunt „construite”

Indiferent dacă urmărim ştirile seara sau trecem pe lângă un panou publicitar pe stradă, mesajul media pe care îl experimentăm a fost scris de cineva (sau probabil mai multe persoane), s-au făcut fotografii şi un designer creativ a pus totul laolaltă. Dar acesta este mai mult decât un proces fizic. Ceea ce se întâmplă este că ce a fost „construit” de doar câteva persoane devine apoi „aşa este” pentru noi ceilalţi. Dar ca destinatari ai mesajelor, nu ajungem să vedem sau să auzim cuvintele, imaginile sau aranjamentele care au fost respinse. Vedem, auzim sau citim doar ceea ce a fost acceptat.

Să îi ajuţi pe oameni să înţeleagă felul în care este alcătuită media şi ceea ce este omis, precum şi felul în care media defineşte ceea ce cunoaştem şi înţelegem despre lumea în care trăim este un mod important de a-i ajuta să îşi ducă viaţa într-o societate globală şi tehnologică.

2. Mesajele media sunt construite utilizând un limbaj creativ, cu propriile reguli

Fiecare formă de comunicare, ca ziarele, show-urile TV sau filmele horror, are propriul său limbaj creativ: muzica înspăimântătoare sporeşte frica, cadrele apropiate transmit ideea de intimitate, titlurile mari arată semnificaţia. Înţelegerea gramaticii, sintaxei şi sistemului metaforic al limbajului media creşte aprecierea şi bucuria pe care o găsim în experienţele media şi ne ajută de asemenea să fim mai puţin susceptibili la manipulare. Unul dintre cele mai bune moduri de a înţelege felul în care media este alcătuită este pur şi simplu să faci lucrul acesta – să îţi faci un video personal, să creezi un site pentru trupa ta de cercetaşi, să dezvolţi o campanie prin care să alertezi copiii de pericolele fumatului.

3. Oameni diferiţi experimentează diferit acelaşi mesaj media

Datorită vârstei, modului de creştere şi educaţiei fiecărui individ, nu există două persoane care să vadă acelaşi film sau să audă acelaşi cântec la radio. Nici părinţii şi copiii lor nu văd acelaşi program TV! Acest concept întoarce lucrurile în ceea ce priveşte ideea că cei care se uită la televizor sunt doar nişte „legume”. Poate că nu suntem conştienţi de lucrul acesta, dar fiecare dintre noi, chiar şi copiii mici, încercăm constant să găsim un sens în ceea ce vedem, auzim sau citim. Cu cât punem mai multe întrebări despre ceea ce experimentăm în jurul nostru, cu atât putem fi mai alerţi în ceea ce priveşte acceptarea sau respingerea mesajelor. Cercetările arată că, în timp, copiii de toate vârstele pot învăţa abilităţi potrivite vârstei lor care le oferă un nou set de „ochelari“ cu care pot „citi” cultura media²⁵.

4. Media înseamnă în primul rând afaceri mânate de profit

Ziarele se ocupă mai întâi de paginile cu reclame; spaţiul care rămâne este dedicat ştirilor. De asemenea, ştim cu toţii că reclamele TV ocupă o parte semnificativă din emisiuni. Ceea ce mulţi oameni nu ştiu este că prin televiziune se vând nu numai produsele din reclame telespectatorilor, ci şi telespectatorii celor care fac reclamă!

Scopul real al programelor pe care le urmărim la televiziunile comerciale, indiferent că e vorba de ştiri sau de divertisment, nu este doar să ne ofere divertisment, ci mai degrabă să creeze o audienţă (pe care să o pună într-o dispoziţie receptivă) astfel încât reţeaua sau postul local să poată vinde spaţiu de emisie sponsorilor care să îşi facă reclamă produselor. Fiecare secundă contează! Sponsorii plătesc timpul alocat în funcţie de numărul de persoane la care postul se aşteaptă să urmărească emisiunea. Sponsorii îşi adresează mesajul publicitar unor categorii specifice de telespectatori, de exemplu, femei de 20-35 de ani care cheltuiesc bani pe produsele cărora li se face reclamă sau copii de 2-7 ani care îi influenţează pe părinţi în privinţa banilor pe care îi cheltuiesc.

Poate nu ne place să o spunem astfel, dar, într-adevăr, cea mai mare parte a media ne este oferită, după cum spune cercetătorul George Gerbner, de către corporaţii private, globale, care au mai degrabă ceva de vândut, şi nu de familie, biserică, şcoală sau chiar ţara noastră, care să aibă ceva de spus.²⁶

5. Media are valori şi puncte de vedere încorporate

Mesajele media, deoarece sunt construite, poartă un subtext referitor la cine şi ce este important, cel puţin pentru persoana sau persoanele care au creat construcţia. Mijloacele media spun de asemenea şi o poveste (chiar şi reclamele spun o poveste scurtă şi simplă), iar poveştile au nevoie de personaje, scene şi un fir narativ cu un început, mijloc şi sfârşit. Alegerea vârstei, genului sau rasei unui personaj, împreună cu stilurile de viaţă, atitudini sau comportamente care sunt ilustrate, alegerea unei scene (mediu urban? rural? bogat? sărac?) şi acţiunile şi reacţiile din firul narativ sunt doar câteva dintre modurile în care valorile devin „încorporate” într-un show TV, într-un film sau o reclamă.

Este important să învăţăm cum să „citim” tot felul de mesaje media pentru a descoperi punctele de vedere încorporate. Numai atunci putem să judecăm dacă acceptăm sau respingem aceste mesaje pe măsură ce încercăm să ne facem un drum  în fiecare zi prin mediul nostru mediatizat.

Cinci întrebări de bază pot fi puse despre orice mesaj media

A învăţa ce să întrebi

Din aceste concepte decurg o serie de cinci întrebări de bază²⁷ ce pot fi puse în legătură cu orice mesaj media. Se observă că fiecare poate conduce la multe serii de întrebări mai profunde:

1. Cine a creat acest mesaj şi de ce îl trimite?
2. Ce tehnici sunt folosite pentru a-mi atrage atenţia?
3. Ce stiluri de viaţă, valori şi puncte de vedere sunt reprezentate în mesaj?
4. Cum pot diferiţi oameni să înţeleagă acest mesaj diferit faţă de mine?
5. Ce se omite din acest mesaj?

De obicei, procesul de interogare este aplicat unui „text” media specific – adică o producţie sau o publicaţie ce poate fi identificată sau o parte a lor: un episod din Mighty Morphin Power Rangers, o reclamă la Pepsi, un număr al revistei Seventeen, un panou publicitar pentru berea Budweiser, fotografii şi articole despre un jaf la o bancă de pe prima pagină a unui ziar, transmisia Super Bowl. (…)

Întrebări centrale

Pentru a „funcţiona” ca adult într-o societate mediatizată, trebuie să fii capabil să distingi între diferitre forme media şi să ştii cum să pui întrebările de bază şi să vizezi conceptele de bază menţionate mai sus. Deşi cei mai mulţi adulţi din prezent au învăţat la orele de literatură să distingă o poezie de un eseu, este uimitor câţi oameni nu înţeleg diferenţa dintre un cotidian şi un tabloid de supermarket.

Cum informaţiile despre evenimente naţionale şi mondiale sunt furnizate din ce în ce mai mult publicului instantaneu prin intermediul televiziunii şi Internetului, oamenii au nevoie să ştie cum să verifice ei înşişi informaţiile, cum să verifice sursele şi cum să compare şi să analizeze diferite versiuni ale aceleiaşi informaţii pentru a detecta părtinirile sau manipularea politică. (…)

Text prescurtat

©2003 Center for Media Literacy

www.medialit.org/

Pentru mult mai multe modele în domeniul educaţiei media, a se vedea www.media-awareness.ca/

19. Rushkoff, Douglas, Playing the Future: How Kids’ Culture Can Teach Us to Thrive in an Age of Chaos, 1996.
20. From the work of Stewart Ewen especially All Consuming Images: The Politics of Style in Contemporary Culture, 1988.
21. Din Raportul final, Simpozionul internaţional UNESCO cu privire la educarea publicului în vederea utilizării massmedia, Grunwald, 1982.
22. Masterman, Len, Teaching the Media, 1989, capitolul 2.
23. Din declaraţia privind misiunea a revistei Media&Values, publicată în perioada 1977-1993 de Center for Media Literacy.
24. Adaptat pe baza documentelor privind educaţia media din Anglia şi Canada. Publicat prima dată în SUA ca „Cinci idei importante despre TV pe care copiii trebuie să le ştie” de Jay Davis, Media&Values #52/53; Fall, 1990
25. Hobbs, Renee, Tuning in to Media: Literacy for the Information Age, video 1995, distribuit de Center for Media Literacy.
26. Gerbner, George, “Television Violence and the Art of Asking the Wrong Question,” în The World & I: A Chronicle of our Changing Era, iulie, 1994.
27. Mulţumiri lui Renée Hobbs pentru efortul său care a dus la formularea acestor întrebări centrale prin activitatea sa de predare şi formare.