Fișa pentru elevi 4.1: Caz: conflict în comunitatea de pescari

I. Comunitatea de pescari

Imaginaţi-vă un lac mare plin de peşte. Pe malurile lui, pescarii trăiesc în patru sate mici – comunitatea de pescari. Fiecare sat trimite o echipă să prindă peşte. În timpul sezonului închis, pescarii lasă stocurile de peşte să se refacă, în timp ce ei îşi repară plasele şi bărcile. Ei nu au din ce trăi în afară de peşte. Peştele cu care nu se hrănesc familiile poate fi vândut la o piaţă din apropiere. Cu acest venit, pescarii îşi asigură hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa pentru ei şi familiile lor. Standardul lor de viaţă este modest, dar suficient.

II. Conflictul legat de managementul prost al resurselor

În ultimii doi sau trei ani, a izbucnit un conflict serios în comunitatea de pescari. Unele echipe de pescari au încercat să îşi crească veniturile prinzând mai mult peşte. Acum ratele de reproducere au scăzut, iar stocurile de peşte s-au redus la jumătate în trei ani. Comunitatea de pescari se confruntă cu o întreagă serie de probleme:

1. diminuarea stocurilor de peşte, cu pericolul extincţiei totale;
2. scăderea capacităţii totale de pescuit;
3. diferenţele dintre două sate bogate şi două sate sărace („câştigători şi învinşi”);
4. pericolul unui conflict violent între satele de pe malul lacului.

Acesta este un conflict legat de managementul prost al unei resurse comune. Pare că se bazează pe trei lucruri care se consolidează reciproc:

1. Există un imbold care îi încurajează pe pescari să prindă mai mult peşte.
2. Nu există nicio regulă, deci pescarii pot face ce vor.
3. Echipele de pescari nu comunică între ele.

III. Analizarea conflictului („diagnosticul”)

1. Imboldul de a pescui în exces

Toţi pescarii ştiu că întreaga comunitate se bazează pe stocurile de peşte şi sunt prin urmare interesaţi să permită stocurilor de peşte să se refacă complet.

Pe de altă parte, toţi pescarii ştiu de asemenea că dacă echipa lor ar prinde un peşte în plus, stocurile nu ar avea probabil de suferit. Ar conta pentru venitul echipei, în timp ce costurile – grija stocurilor de peşte – ar fi suportate de întreaga comunitate. Această distribuţie inegală a profiturilor şi costurilor suplimentare este în avantajul acelor pescari care prind mai mult peşte. Acesta este un imbold pentru pescuitul în exces. Din punctul de vedere individual al pescarului, pare logic să prindă mai mult peşte.

O echipă prinde mai mult peşte: distribuţie inegală a venitului, profitului şi costurilor suplimentare pentru comunitatea de pescari

Toţi pescarii sunt conştienţi de acest imbold şi au informaţii complete despre efectele acţiunilor fiecăruia. Scenariul cel mai rău este cât se poate de probabil – fac toţi la fel şi prind mai mult peşte. În consecinţă, pescuitul este excesiv şi stocurile de peşte nu se mai pot reface complet. Se formează un cerc vicios, deoarece pescarii pot compensa pierderile de venituri printr-un nivel şi mai mare de pescuit excesiv.

2. Absenţa regulilor

Pescarii acţionează astfel fiindcă nu există niciun fel de reguli – nu există recomandări, nu există securitate, nu există obiective ale comunităţii, nu există sancţiuni. După cum stau lucrurile, orice pescar poate face cum doreşte şi orice prinde îi aparţine.

În această situaţie, comportamentul pescarilor nu este surprinzător – efectele asupra comunităţii şi asupra stocurilor de peşte, pe de altă parte, sunt dezastruoase.

3. Absenţa comunicării

Până în prezent, pescarii nu s-au întâlnit şi nu au discutat despre situaţia lor. Acţionează cum cred că e cel mai bine şi reacţionează la deciziile celorlalte echipe.

4. Efectul managementului prost al resurselor

Modelul sustenabilităţii ajută la determinarea pagubelor rezultate ca urmare a managementului prost şi poate ajuta la definirea unui model alternativ de politici (a se vedea Fişele pentru elevi 4.2 şi 4.4).

IV. Rezolvarea conflictului

„Diagnosticul” conflictului trebuie să fie luat în calcul atunci când se alege „terapia”.