Unitatea de învățare 2 (Învățământ primar, clasa a II-a) – Numele sunt mai mult decât simple litere!

Living Democracy » Textbooks » Explorarea drepturilor copilului » Partea 1: Planuri de unități de învățare » Unitatea de învățare 2 (Învățământ primar, clasa a II-a) – Numele sunt mai mult decât simple litere!

A   Planul unității de învățare

 

Întrebări – cheie/ Temele principale

Sarcini principale

Resurse

Lecția 1

Toate numele noastre!

Toţi copiii învaţă mai multe despre numele fiecăruia (abordare interactivă).

Foi de hârtie A4

Lecția 2

Cum mi-am primit eu numele!

Clasa se gândeşte la motivele pentru care i se dă un nume unui copil.

Benzi de hârtie cu afirmații cheie; fișe de distribuit

Lecțiile 3 și 4

Toţi copiii au o poveste de spus!

Elevii comunică celorlalţi câteva informaţii despre viaţa lor.

Informaţii despre familiile copiilor (de pregătit acasă); câte o foaie de flipchart pentru fiecare copil; markere şi culori

B   Context și obiective

Articolul 7 al Convenţiei privind drepturile copilului protejează dreptul copilului de a avea un nume. Numele ei, numele lui. Cel de-al doilea, numele de familie, marchează legătura copilului cu cei apropiați. Cu toate acestea, primul nume îl face să devină un individ, o ființă unică în lume.

V5_P10

Copiii ar trebui să fie mândri de numele lor şi să le cunoască semnificațiile, ce speranţe exprimă şi de ce le-au ales părinţii acele nume.

Profesorul trebuie să abordeze cu prudență această temă. Din diferite motive, e posibil ca unii copii din clasă  să nu locuiască cu părinţii lor naturali sau să-și fi schimbat numele, deoarece au fost forţaţi să emigreze sau au fost exilaţi. Profesorul trebuie să manifeste empatie şi sensibilitate.

Această unitate de învățare  – „Numele sunt mai mult decât simple litere” – este legată de cea anterioară – „Eu am un nume, noi avem o școală”. Dacă elevii au parcurs prima unitate, se pot face trimiteri către aceasta.

Alternativ, unitatea 2 poate fi abordată și ca activitate de sine stătătoare.

C   Întrebări cheie pentru reflecţie în cadrul activității

Experimentarea drepturilor copilului

Cunoașterea drepturilor copilului

Aplicarea drepturilor copilului

Profesorul

Cum au fost respectate, în clasă și în comunitatea şcolară, principiile care stau la baza drepturilor copilului?

Ce ştiu copiii acum despre drepturile copilului?

Să învăţăm cum să acționăm în afără şcolii: ce au învăţat elevii pentru viaţa lor viitoare?

Şcoala este parte a vieţii noastre; clasa este o micro-comunitate. Copiii devin conştienţi de propria identitate, cunoscându-i pe toţi  ceilalţi copii pe nume şi pentru că sunt strigaţi pe nume de toată lumea din clasă.

Drepturile menţionate în stânga sunt puse în practică în sala de clasă pe parcursul acestei teme.

Articolele 7, 8, 12, 13 (a se vedea anexa: Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului)

Copiii participă la luarea deciziei privind locul în care să fie postat afişul lor.

Întrucât s-ar putea să fie necesară alocarea unui spațiu, aceast aspect va trebui discutat și cu alți profesori sau cu  directorul şcolii.

Elevii

Cum am experimentat drepturile copilului în sala de clasă?

Ce am învăţat despre drepturile copilului?

Ce fel de măsuri sunt capabil să iau acum?

Am constatat că toţi  ceilalţi copii şi profesorul m-au observat. M-au ascultat cu toţii şi acum toată lumea mă ştie pe nume. Prin numele meu sunt cineva special, cineva care e diferit de toţi ceilalţi. Ştiu numele tuturor celorlalţi copii din clasă și ce înseamnă ele. Ştiu ceva despre viaţa lor.

În calitate de copii, avem anumite drepturi: Avem un nume pe care nu ni-l poate lua nimeni (Articolul 7).

În calitate de copil, am deja propria poveste de viaţă, o viaţă care este diferită de cea a altor copii şi care va fi întotdeauna o parte din mine însumi/ însămi (Articolul 8).

Pot avea propria opinie şi pot spune ce gândesc, iar toţi ceilalţi copii pot face la fel (Articolele 12, 13).

Când o să întâlnesc pe cineva în spaţiul de joacă sau în altă parte, îl/ o voi întreba cum îl/o cheamă şi-i voi spune care este numele meu.

D   Mod de lucru

Lecția 1: Toate numele noastre!

Profesorul stă cu elevii pe scaune așezate în cerc. Copiii au cartonașe pe care este scris cu litere îngroșate  prenumele lor. Şi profesorul are un cartonaș cu prenumele şi numele său. Toată lumea îşi spune pe rând numele. În acest moment, copiii ar trebui să perceapă şi să-i cunoască pe toţi ceilalţi pe nume. Acest rezultat se poate obţine pe baza unor tipuri diferite de jocuri, unele dintre ele find utile și în cazul în care unii dintre elevi deja se cunosc:

  • Copiii îşi spun prenumele lor şi ale copiilor care stau în stânga şi în dreapta lor, „numele meu este …, înstânga mea stă …, iar … stă în dreapta mea.”
  • Identificaţi anumite trăsături pe care le au elevii dvs. în comun, cum ar fi culoarea pantalonilor sau a rochiilor, iniţialele, ochelarii, culoarea părului etc. şi faceţi o ghicitoare: „…, …, şi … au cu toţii ceva în comun. Cine  poate să-mi spună ce?” Repetaţi exerciţiul de câteva ori.
  • Strângeţi toate cartonaşele cu nume. Fiecare copil trebuie să tragă câte unul, fără să citească numele. După aceea, toți  arată celorlalți  cartonaşele. Cine poate să ordoneze toată această confuzie, de exemplu, prin a aloca numele corect fiecărui copil?
  • Să ne urcam în autobuz: la întâmplare, un copil începe cu următoarea afirmaţie, „Eu sunt Ana şi mă urc în autobuz.” Copilul de lângă ea continuă, „Sunt Sandra şi mă urc cu Ana în autobuz.” Copilul de lângă Sandra continuă în acelaşi mod, incluzându-i pe copiii dinainte, „Sunt Tom şi mă urc în autobuz cu Ana şi cu Sandra.” Respectaţi ordinea în care stau copiii în cerc, deoarece aşa le va veni mai uşor să-şi reamintească numele. Continuaţi în acest mod până ce s-au urcat toţi copiii în autobuz. Aveţi grijă să nu-l faceţi să se simtă stânjenit pe un copil care a uitat un nume şi lăsaţi-i pe copii să se ajute unii pe ceilalţi.

Profesorul încheie activitatea prin desfăşurarea unui dialog în care va oferi instrucţiuni. Următoarele întrebări vor ajuta la stimularea elevilor:

  • Îmi place numele meu, dacă da, de ce?
  • Uneori, numele sunt înlocuite cu porecle sau sunt schimbate. Îmi place sau nu-mi place noul meu nume şi de ce?
  • Poreclele noastre sau diminutive ale prenumelor folosite în familie sau în grupul de prieteni: ce înseamnă și de unde vin?
  • Însă uneori este, de asemenea, important să ai un nume. Care ar fi situaţia la şcoală dacă am avea cu toţii acelaşi nume sau dacă nu am avea niciun nume?

Pentru restul lecției, dacă timpul permite:

  • Expresia „numele meu este…”poate fi prezentată în diferite limbi și învățată de către elevi; sarcina elevilor poate consta în a învăța această expresie în două limbi (în plus: copiii învață întrebarea „Care este numele tău?”).
  • Elevii pot crea și realiza o anumită etichetă pentru nume.

Lecția2: Cum mi-am primit eu numele!

Profesorul a pregătit bucăţi de hârtie pe care a scris următoarele propoziţii (desigur, este posibilă orice fel de variaţie – modificare, omisiune, adăugarea mai multor propoziţii etc.):

Este important să ai un nume.
Numele – acesta sunt  eu.
Cu ajutorul numelor noastre, ne recunoaştem pe noi înşine şi pe ceilalţi.
Numele noastre spun ceva despre noi (gen, limbă, loc de origine etc.).
Deoarece are un nume, un copil devine membru al unui stat.
Prin alegerea unui anumit nume, părinţii îşi exprimă adesea anumite dorinţe, speranţe şi sentimente.

Profesorul citeşte elevilor o afirmaţie de pe o bucată de hârtie, o lasă jos şi le cere copiilor să spună cu cuvintele lor ce au înțeles.

Apoi le dăcopiilor foi de lucru pe care săle completeze, ca temă. (Consultaţi secțiunea Resurse, de mai jos). Profesorul parcurge toate întrebările împreună cu clasa, pentru a se asigura că toţi copiii le înţeleg:

  • Când m-am născut?
  • La ce oră?
  • În ce zi a săptămânii?
  • Cum era vremea?
  • Unde m-am născut?
  • Cine a fost acolo când m-am născut?
  • Cât de mare şi cât de greu/grea eram?
  • De ce mi s-a dat tocmai acest nume?
  • Ce înseamnă numele meu?
  • Unde poate fi găsit numele meu, cu ce seamănă atunci când este spus în alte limbi?

Lecțiile 3 și 4:

Toţi copiii au o poveste de spus!

Copiii stau într-un cerc şi-şi spun unii celorlalţi despre ce-au vorbit cu părinţii. Profesorul îi încurajează săanalizeze anumite întrebări mai în detaliu.

De exemplu, va întocmi o listă pe tablă, în care va arăta la ce oră din zi s-au născut toţi copiii din clasă. Poate va rezulta o schemă interesantă. Poate se va observa un model interesant? (Internetul este un instrument util pentru găsirea zilelor din săptămână în care s-au născut copiii.)

Desigur, ar fi foarte interesant dacă unii copii ar putea răspunde la ultima întrebare, explicând motivele pentru care părinţii le-au ales aceste nume și să explice ce înseamnă acestea. Pentru a explica semnificația numelor, profesorul ar putea aduce un dicționar de nume sau poate folosi Internetul pentru a le găsi semnificațiile (a doua variant poate fi mai bună pentru numele non-europene).

Apoi, copiii primesc sarcina de a crea individual un afiş despre ei înşişi, în care să includă toate informaţiile scrise pe care le deţin. În funcţie de abilitățile de scriere, ar putea fi nevoie ca profesorul să-i ajute pe unii copii.

Dacă este posibil, copiii vordesena o imagine la scală reală cu ei înşişi. Acest lucru s-ar putea face astfel: un copil se întinde pe foaia de hârtie care-a fost pusă pe podea, îşi alege o postură, de exemplu, alergând sau stând cu braţele deschise, iar un alt copil îi trasează conturul corpului. Forma rezultată este apoi tăiată și colorată cu acuarele sau vopsea. Post-it-uri pot fi folosite și lipite pe figură pentru a fi folosite de elevii care se prezintă „Numele meu este…”, și/ sau o a doua foaie de hârtie cu detaliile personale ale copilului pot fi lipite pe figura decupată.

Copiii îşi petrec cea de-a patra activitate finalizând afişele.

La sfârşit, discută cum vor expune afişele în clădirea şcolii. Profesorul îi va sprijini pentru luarea unei decizii.

Resurse: fișă de lucru pentru elevi

Numele meu are propria poveste; încerc să o descopăr

Când m-am născut?

Ce oră era?

În ce zi a săptămânii?

Cum era vremea?

Unde m-am născut?

Cine a fost acolo când m-am nascut?

Cât de mare şi cât de greu/grea eram?

De ce mi s-a dat tocmai acest nume?

Ce înseamnă numele meu?

Unde poate fi găsit numele meu, cu ce seamănă atunci când este spus în alte limbi?