Exerciţiul 5.3. – Puzzle-ul

Mod de lucru

1. Pregătire: ar trebui să existe un puzzle pentru fiecare grup de trei sau patru elevi din clasă. Profesorii pot folosi puzzle-uri simple, gata făcute, sau pot pregăti astfel de puzzle-uri tăind fotografii (de ex. cărţi poştale sau reclame) în mai multe bucăţi. Fiecare puzzle ar trebui să fie pus într-un plic. În mod ideal, o copie a fotografiei ar trebui lipită pe plic. Profesorul ia piese din unele puzzle-uri şi le schimbă cu piese din alte puzzle-uri. Câteva puzzle-uri ar trebui să fie complete.
2. Elevii formează grupuri de patru membri. Profesorul dă o anumită sarcină fiecărui membru al echipei:
   • un elev este însărcinat cu timpul (cronometrul) şi cu resursele;
   • un elev este arbitru: previne conflictul şi  se asigură că instrucţiunile sunt urmate întocmai;
   • un elev verifică, pe baza copiei puzzle-ului asamblat;
   • un elev îndeplineşte sarcina – reconstituie puzzle-ul.

   Profesorul înmânează un plic fiecărui grup, dându-le sarcina de a rezolva puzzle-ul într-un termen (strâns). Elevii vor descoperi rapid dacă pot rezolva puzzle-ul sau nu şi dacă pot obţine sprijin de la celelalte grupuri.

3. Jocul duce la apariția unor câştigători şi a unor învinşi. În funcţie de grupul de vârstă şi de reacţia elevilor, întrebări precum cele de mai jos pot servi pentru analiza și evaluarea propriilor experienţe de discriminare pozitivă sau negativă:
   • Cum v-aţi simţit atunci când v-aţi dat seama că unele puzzle-uri sunt incomplete?
   • Cum v-aţi fi simţit dacă aţi fi fost într-un alt grup?
   • Cum v-aţi simţit ca membru într-un grup care avea prea puţine piese sau prea multe?
   • Ce tip de comportament a sprijinit sau, dimpotrivă, a împiedicat succesul unui grup?

Extindere

Elevii sunt încurajaţi să discute situaţii reale în care oamenii nu au acces egal la resurse importante (de ex. timp liber, locuri de muncă, bani, putere).