Capitolul 6 – Înţelegerea filosofiei politice

Introducere

Imaginea arată un băiat şi de o fată cu care stau unul în faţa celuilalt. Ei îşi arată unul altuia un cub cu simboluri ce reprezintă filosofiile politice. Trebuie remarcat că ei îşi zâmbesc și că simbolurile pe care le expun diferă, fapt care poate arăta controverse şi neînţelegeri. Merită să se exploreze semnificaţia simbolurilor, în măsura în care acest lucru este posibil. Băiatul prezintă simbolul „NU bombelor“, reprezentând pacifismul. Steaua cu cinci colţuri ar putea reprezenta un punct de vedere socialist, dar şi o viziune holistică asupra omenirii în univers. Liniile în zigzag pot reprezenta apa, adică protecţia mediului, dar sensul ar putea fi, de asemenea, complet diferit. Fata arată simbolul A al anarhismului. Simbolul de sex feminin ar putea reprezenta un punct de vedere feminist. Floarea ar putea reprezenta protecţia mediului, sau pacea, dar fata ar fi putut da, de asemenea, acestui simbol un sens diferit. Tinerii se folosesc de drepturile omului – libertatea de gândire, libertatea de exprimare şi egalitatea. Nu există nicio autoritate care să decidă cine are dreptate şi cine greşeşte.

Imaginea poartă un mesaj interesant şi surprinzător de complex. Noi combinăm simboluri şi concepte din filozofia politică pentru a ne exprima ideile şi opiniile, dar ele pot fi ambivalente sau înşelătoare. Prin urmare, trebuie să ne explicăm alegerile noastre unul altuia şi trebuie să ascultăm cu atenţie. Există mai multe aspecte asupra cărora putem fi de acord sau nu. Cele şase simboluri sunt suficiente pentru a ne da o idee despre o societate deschisă, pluralistă. Noi ar trebui să ne tratăm unii pe alţii cu respect; atunci putem avea un bun argument pentru o discutie in contradictoriu, care nu dăunează nimănui şi de care beneficiază toată lumea.

Educaţia pentru cetăţenie democratică şi drepturile omului (ECD/EDO) integrează două dimensiuni. Prima este legată de conţinut. Înţelegerea filosofiei politice este importantă în ECD/EDO, deoarece ne oferă un simţ de orientare şi valori atunci când judecăm problemele şi luăm măsuri. De asemenea, îi înţelegem pe alţii mai bine.

A doua dimensiune a ECD/EDO se referă la cultura conflictului civilizat – cearta cu un zâmbet, dacă este posibil. O astfel de cultură a conflictului trebuie să fie predată în şcoală, prin experienţă şi reflecţie. Acest lucru poate începe la o vârstă fragedă şi depinde mult de exemplul dat de profesori şi directori. Profesorul de ECD/EDO ar trebui să aibă grijă să evite două capcane. Una dintre ele ține de corectitudinea politică. Profesorul nu are sarcina de a preda elevilor o doctrină politică preferată şi nici nu ar trebui să le impună să accepte punctele lui de vedere. A doua este neglijarea tăcută, care este o formă subtilă de opresiune. Elevii ar trebui să înveţe să aştepte şi să acorde, în mod reciproc, atenţie şi răspuns. Profesorul ar trebui să încurajeze elevii să explice alegerile lor, astfel încât ceilalţi să le poată înţelege, fără a le impune să le justifice.

Exerciţiile pot fi adaptate la diferite grupe de vârstă şi pot fi folosite de la nivelul primar la nivelul secundar superior.