Exerciţiul 8.5. – Statuile

Mod de lucru

1. Elevii efectuează următoarele exerciţii preliminare în perechi:
   • Un elev mimează că este statuie; celălalt trebuie să imite. Fac schimb de roluri.
   • Un elev îşi pune mâna la câţiva centimetri de cea a partenerului său. Atunci când acesta îşi mişcă mâna, celălalt trebuie să se răsucească în orice poziţie (inconfortabilă) necesară pentru a păstra aceeaşi distanţă.

   Aceste exerciţii îi ajută pe elevi să se observe unul pe celălalt.

2. În plenul clasei, elevii mimează/ expun şi discută situaţii de opresiune:
   • Doi sau mai mulţi elevi sunt de acord cu o idee, iar apoi formează un grup de statui pentru a reprezenta o situaţie de opresiune (de exemplu: un copil îngenuncheat, care lustruieşte pantofii unui bogătaş care stă într-un fotoliu).
   • Dacă un membru din public se gândeşte la o modalitate de soluţionare a situaţiei şi de a o face mai egală, acesta rearanjează actorii în funcţie de noul model.

   Ideal, exerciţiul ar trebui să se desfăşoare în linişte, pentru a încuraja elevii să mimeze şi să îşi dezvolte expresivitatea.

3. Mai mulţi actori pot participa la scenă, în mod progresiv.
4. Profesorul îşi rezervă ultimele 10 -15 minute din lecţie pentru a discuta cu întreaga clasă. Elevii oferă feedback şi vin cu întrebări care pot duce la studiu suplimentar.

Alternative

1. Acelaşi mod de lucru este folosit pentru a ilustra drepturile omului şi drepturile copilului, precum şi modalităţi în care sunt încălcate.
2. Exerciţiul poate fi reluat în situaţii de conflict şi în situaţii reale care implică sentimente puternice.